Părea să fie părăsită. M-am apropiat mai mult de căbănuţă, ascultând în jur. Nimic. Am deschis ușa, un miros puternic de mucegai lovindu-mă. Poate că e de prea mult timp abandonată. Greierii umpleau goliciunea nopţii cu cântul lor banal. Am înaintat cu un pas, podeaua umedă din lemn scârţâind. Câte șanse există ca cineva să mai fie pe aici? Am mers prudent de-a lungul cămăruţei în care mă aflam, pipăind aerul. Nu puteam găsi pereţii nici dacă mă loveam de ei. M-am împiedicat de ceva, balansându-mă într-o parte, aterizând pe un perete. Am pipăit în jur, căutând orice ieșea în relief. Oh, stai, electricitate, într-o cabană? Într-o pădure? Bravo Stephanie, nu mai gândești nici măcar unpic. Am închis ochii și am inspirat profund. Am deschis ochii, plimbându-mi privirea rapid pe toate colţișoarele cabanei. Fiecare lucru prindea contur, câte-o umbră discretă ieșind din întuneric. Mi- mutat privirea pe ceva ce părea a fi o masă. Mergeam prudent către ea, rugându-mă să găsesc ceea ce caut. Am ajuns lângă masă, punându-mi imediat mâinile pe lemnul înmuiat, căutând cu disperare cele două lucruri de care aveam nevoie. Am dat de ceva mic, dreptunghiular, pipăind-o pe toate colţișoarele. Am ridicat-o în faţa ochilor, un zâmbet formându-mi-se involuntar când am văzut că era o cutie cu chibrituri. Am ţinut-o strâns în mână, cu cealaltă mână călătorind de-a lungul mesei. Hai felinarule, unde ești? Cu o mână ţineam cutia de chibrituri cât de bine puteam, cu cealaltă hoinărind pe masă. Mi-am retras mâna scâncind când mi-am lovit-o de ceva tare. Am realizat de ce m-am lovit, ducându-mi mâna disperată înapoi, luând felinarul în mână. Am aprins un chibrit, flacăra lui micuţă făcându-mă să zâmbesc. Am deșurubat capacul felinarului, aruncând chibritul înăuntru. Am zâmbit incontrolabil când lumina degajată s-a mărit considerabil, îmbrăcând încăperea într-o haină luminoasă. Nu era nimic pe acolo, înafară de niște scaune, un pat improvizat, masa aceea și câteva pături mucegăite întinse pe pat. Am tresărit când am auzit un geamăt scurt, sunetul icnit părându-mi dubios de cunoscut, după frecvenţă. Am căutat sursa sunetului, ajungând la o ușă. Mai e o cameră? Am deschis ușa ușor, inspectând-o. Totul era schimbat aici. Era mult mai rece, totul din piatră, ca într-o peșteră. Dintr-un colţ, geamătele se auzeau mult mai tare. Am pus felinarul pe zona aceea, icnind surprinsă.
-Niall?!
----------------------------------------------------------------------------------
Halo copii. Știu că mă urâţi, puteţi să aruncaţi și cu roșii în mine. Au trecut două fucking săptămâni de când n-am mai postat, și-mi vine să mă dau cu capul de pereţi. Nu vă condamn că mai citiţi, defapt nici nu știu dacă va citi cineva capitolul ăsta. Meh, așa merit dacă nu mai postez. Pentru cei care chiar îmi mai citesc povestea chiar și cu next-urile astea puse din an în an, vreau să-mi cer scuze. E o porcărie, știu, puteţi să aruncaţi cu roșii în mine. Kay, poate totuși va vedea cineva că am postat. Vă iubeeesc.
CITEȘTI
♔ The Destiny- II. Run Away ♔
Fanfiction"Niciodată nu vei fi în siguranță. Așa că fugi" îmi spunea el. Am fugit, dar tot sunt în pericol. Citiți mai întâi ♔ The Destiny- I. Obsession ♔ ca să știți despre ce e vorba!
