♔ The Destiny- II. Run Away ♔

Capitolul 1

Mașina se bălăngănea prin hârtoapele peste care treceam. E groaznic tot ce se întâmplă. Încă nu conștientizez defapt șocul. Abia ce eram împreună, abia ce găsisem o cale de împăcare și acum ne-au despărţit. M-au zmucit de lângă el fără ca măcar blondul meu să acţioneze. Mergeam de ore bune și încă îmi imaginam cum Niall fugea în spatele mașinii, strigând după mine. Însă el nu era acolo, probabil era încă captiv în acea cameră, șeful său torturându-l. Sau în cel mai rău caz, l-au luat și îl ţin undeva. Dar, după orice furtună răsare soarele. Și chiar nu îmi fac griji. El mi-a promis ceva: mi-a promis că o să vină după mine. Mai devreme sau mai târziu, blondul meu va veni după mine și mă va salva. Mi-a promis.

Niall's POV

Încă nu pot crede. Încă pare imposibil. Brutele alea mi-au luat-o pe Stephanie a mea de lângă mine. Am încercat să îmi mai mișc încheieturile în speranţa că frânghia se va mai slăbi.

-Urgh, o să plătiţi voi pentru asta! O să vedeţi voi! Am ţipat, dând cu genunchii de pământul rece și tare. Însă nimic. Tot ce s-a auzit a fost ecoul meu întârziat în peștera asta. Totul e nedrept aici. Acum puteam fi în pat, privindu-mi iubita cum dormea ca un înger. Îi puteam mângâia pielea fină, sărutând-o încet pe obraji. Ne puteam ţine de mână mergând prin parc. O puteam învârti ţinând-o de talie în timp ce râdea făcându-mă să zâmbesc. Ne puteam săruta pasional sub crengile copacilor. Însă acum ea e undeva captivă și eu sunt prins în peștera asta friguroasă. Dar am să mă răzbun. Am să ies de aici și am să o caut pe iubita mea. Nu știu de unde am să pornesc sau unde am să ajung, dar o să o găsesc. Chiar nu știu, chiar nu știu cum o să o găsesc având în vedere că nu îi știu locaţia. Da asta nu mă împiedică să o găsesc. Ea e undeva, strigând după mine în subconștientul său, iar eu sunt sigur că am să îi interceptez strigătul. Inima mea îi va auzi ţipătul silenţios și va ști unde să se ducă. Dar până atunci, tot ce pot face este să stau aici înăbușindu-mi suspinele, gândindu-mă la Steph a mea.

No ceau lămâiţele mele. Vroiam să vă anunţ că de acum încolo capitolele vor fi mult mai scurte. Va deveni un fel de shortstory. Adică mdah, probabil, defapt clar nu vă convine că o să o scurtez, dar, la naiba, chiar nu am cum. Anul ăsta va fi aglomerat pentru mine și nu o să mai am timp deloc să scriu. Așa că, mno, sper să vă placă în continuare având în vedere lungimea capitolelor. Mda, nu o mai lungesc. Bye for now lămâiţe. Die.