Capitolul 20

212 26 18
                                    

-Niall?!

S-a oprit din zbătut, uitându-se la mine. Ochii îi luceau și parcă puteam vedea cum un zâmbet se forma pe sub cârpa ce o avea la gură. Am pus felinarul jos, dându-i cârpa jos de pe faţă.

-Stephanie, iubito!

-Niall, t-te-am găsit! Suspinam. După atâta timp, ne revedem. M-am dus în spatele lui, dezlegându-i mâinile. L-am ajutat să se ridice, acum stând unul în faţa celuilalt. Picioarele îmi tremurau, înmuindu-mi-se. M-am lăsat în braţele lui, el înconjurându-mi corpul, ascunzându-mă într-un scut.

-Mi-a fost așa dor de tine Steph. M-a ridicat din braţele sale, mângâindu-mi obrajii. Nu pot să cred că tu m-ai găsit. Un zâmbet slab i-a străbătut faţa, ochii fiindu-i fixaţi în ai mei. Te iubesc. M-a tras mai aproape de el, lipindu-și buzele de ale mele, într-un sărut obosit. Amândoi eram terminaţi, dar nimic nu putea strica momentul ăsta. Mi-am dus braţele după gâtul său, apropiindu-l și mai mult. Am întrerupt sărutul, unindu-ne frunţile.

-Dac-ai știi prin ce am trecut, am șoptit, simţind incapabilitatea de a vorbi clar. Atâtea nopţi, atâtea zile, atâtea atingeri de la barbarul ăla. Dar, te-am găsit. Și asta e tot ce contează, am terminat, încercând să zâmbesc.

-Stephanie iubito, cred că a venit momentul să îmi cer scuze. Adică, tot ce s-a întâmplat e vina mea. Te-am pus în pericol și ţi se putea întâmplau lucruri rele. Îmi pare rău.

-Oh, Niall, nu ai de ce să-ţi ceri scuze.

-Ba da, din vina mea s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat.

-Niall, nu e vina ta că te-ai îndrăgostit de mine, nu e vina ta că ai vrut să mă ţii departe de viitorul care-l aveau fetele ce ajungeau acolo. Iubitule, nu e vina ta că așa a vrut destinul să se întâmple.

-Se pare că destinul unește cele mai nepotrivite persoane, a spus, o undă de vinovăţie fiindu-i prezentă în vorbe.

-Da, dar le unește ca să vadă cât de apropiate sunt defapt, am spus, făcându-l să-și ridice privirea. Mi-a zâmbit scurt, îmbrăţişându-mă. Atunci, uşa s-a auzit trântindu-se. Niall m-a privit lung, respirând sacadat. S-a deschis şi uşa sub care ne ascundeam, un om privindu-ne cu ochii bulbucaţi. Jeff.

-Pe cine avem noi aici? Stephanie, eşti chiar tu dragă? A venit spre mine, zmucindu-mă de lângă Niall. Credeai că poţi scăpa de mine? A râs, privirea sa scanându-mi chipul. Tu vii acum cu mine.

-Niall! Am ţipat, el nereacţionând. Niall iubitule! M-am uitat atentă la el, urmărindu-i expresia facială. "Fugi, niciodată nu vei fi în siguranţă." mi-a şoptit. Respiraţia mi-a crescut, gândindu-mi bine mişcarea. Nu puteam să ratez acum. Mi-am încovoiat spatele, lovindu-l pe Jeff cu piciorul în spate. El s-a prăbuşit, lăsându-mă liberă. M-am dus la Niall, trăgându-l după mine.

-Haide Niall, să plecăm! Şi-a plecat privirea, scuturând energic din cap.

-S-a terminat Stephanie. Pleacă. Cuvintele lui mi-au făcut inima să stea-n loc.

-Te iubesc Niall.

-Şi eu Stephanie.

L-am strâns pentru ultima dată în braţe, ieşind afară. Am plecat, lăsându-l acolo.

Nu te voi uita niciodată Niall, te iubesc.

                          ~Sfârşit~

---------------------------------------------------------------------------
Dragilor, oficial, am terminat şi cartea asta. După cum am spus şi în anunţul de la Jirafa Time, din moment ce am încheiat-o şi pe aceasta, voi pleca după ce finalizez şi Jirafa Time. Bun, acum, vreau să-mi cer scuze că am pus fooooarte greu next-urile la această carte, şi vreau să le mulţumesc sincer persoanelor care au răbdat foarte mult până am pus next-urile.
Ei bine, sper că v-a plăcut şi acest volum. Nu, nu îl fac pe al treilea.
Vă iubesc, mulţumesc că aţi citit cartea.♥

♔ The Destiny- II. Run Away ♔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum