SINNER [ Vampire Au.《TaeHyung FF-Ro》]

Cum pot pleca?

Acele buze reci, dulcea mângâiere a pielii lui ca și cuburile de gheață, îmi trezesc brusc toate simțurile, iar mâinile involuntar sunt dirijate de inimă pe umerii lui, înconjurându-i de-a binelea tot capul în speranța de a îl aduce și mai aproape de mine posibil. Îmi îmbrățișează talia, luându-mă sus fără efort, în brațele sale.

- De când așteptam momentul ăsta, spune făcând o pauză.

Zâmbesc și îl aduc iar într-un sărut scurt, însă la fel de pasional.

-Putem face asta pentru tot restul vieții? întreabă zâmbind.

În acest moment, m-a lovit o realizare. Cât de mult voi trăi? Sunt o creatura ciudata, asta nu e nou, însă nu sunt complet vampir, dar nici om. Cât mai am de trăit?

- Nu e nevoie sa îmi folosesc puterile pentru a ști exact ce simți, dar știu ca te-ai gândit la ceva, ce este? întreabă acesta.

- Cât voi trăi?

  - Nu știu...

Îi se observa imediat îngrijorarea din ochi, cât și tristețea, nedumerirea. Ironic cum el e cel cu puterile însă eu sunt singura care îl poate citi ca pe o carte deschisă.

- Îl vom întreba pe mag când îmi voi reface sigiliul, continua acesta, el trebuie să știe cel mai sigur.

- Da...spun încercând să accept nedumerirea momentana, cât și stresul necunoașterii.

Își readuce privirea la mine și îmi ridica bărbia din piept. Zâmbește și îmi mângâie fin obrazul.

- Indiferent de cât timp avem la dispoziție, nu o sa fim nici o secunda separați, promit! spune acesta înainte să îmi sărute obrazul.

Aceste cuvinte mi-au readus zâmbetul pe buze cât și speranța în ochi.

- Ne-am sărutat, deci ce suntem acum? întreb dându-i un cot în burtă.

- Ti-am spus, îmi ești pe viață promisa! zice zâmbind.

____________

După întreg scenariul nostru siropos însă de mult așteptat, apar restul băieților de cine știe unde au fost ei plecați. Sincer, când îl am pe V lângă mine, ceea ce se petrece în jur nu ma pasionează.

RM, mai serios ca niciodată intra în living, și la fel de repede iese și din el fără a scoate vreo vorba. Eu cu V ne uitam unul la altul, după care la restul băieților la fel de serioși însă nu îndeajuns de puși pe treabă. V se ridică de pe canapea, nedumerit.

- E totul ok? întreabă acesta.

- Tot continua să spună ca ceva nu e ok, ca simte niște "AURE" negative venind dinspre nord, zice Hope.

- Totul merge prost în Nord, așa-i? spune W încercând să mai taie din tensiune cu o glumă.

Nimeni nu râde însă, ba chiar Agust și a pus mâna pe umărul lui, făcându-i semn ca nu e momentul potrivit.