SINNER [ Vampire Au.《TaeHyung FF-Ro》]

Sclava?

Alb.
Tot ce vad e alb.

Sunt in spital.

Ma ridic ca arsa in șezut. Eram singura in camera. Ma uit in jur. Aveam perfuzii la ambele maini. Chiar atat de rea e situatia mea?

O asistenta intra rapid in camera.

-Oh...slava domnului,te-ai trezit, spune ea.

-Huh?

- Esti bine? Te doare ceva? ma analizeaza din cap pana in picioare.

- C-cat am dormit?

-O saptamana, ai fost in coma.

- CE? O SAPTAMANA IN COMA DE LA PIERDEREA SANGELUI? E ASTA POSIBIL?!

- Oh...deci iti aduci aminte?

- Da...cred.

- Iti aduci aminte cine te-a adus aici?

Acel tip. Acel vampir ce ma salvat.

- N-nu.

- Ai vreo ruda ce e disponibilă pentru a veni sa te ia de la spital?

- Tata?

- Tatal tau refuza sa vina.

- Ah... atunci voi merge singura.

- Esti sigura de asta?

- Da...

- Bine...in cazul asta ,te vom externa peste 3 zile.

Aceasta noteaza ceva pe o hartie.

- O-ok.

___________

Cele 3 zile trec destul de greu. Pastile peste pastile, vitamine, siropuri și toate astea doar pentru ca am pierdut putin sânge, ceea ce nu înțeleg.

Ies din spital. Nu am mai fost afara de mult timp. Soarele imi arde ochii.
Ma indrept incet spre casa.

____________

-Aish...trebuia tu sa stai in spital ca toti taranii aia...am ramas fara bere si mor de foame, spune tata...furia citindu-se in ochi.

-Hah...nu pot sa cred...

- Ce? Ce nu poti sa crezi? A trebuit sa mananc ramen toata săptămâna! Simt ca imi ies din minți!

-Doar ce m-am întors din spital! Am fost in COMA! SI TOT DE CE ITI PASA TIE E BEREA SI MANCAREA? Nu ai fost îngrijorat pentru mine? Nu ti-a pasat?

- YA! CUM ÎNDRĂZNEȘTI SA IMI VORBESTI ASA! TE-AM CRESCUT TOT ACEST TIMP SI TU IMI VORBESTI FARA RUSINE! izbucnește de furie si da cu pumnul in perete, MAI BINE MUREAI O DATA CU MAMA TA! TREBUIA SA TE DAU VAMPIRILOR!

- T-tata...

- NICI UN TATA!

Acesta vine rapid spre mine. Ma apuca puternic de par si ma dă cu capul de perete.
Acesta isi apropie chipul de urechea mea.

- Esti o dezamagire, imi șoptește raspicat.

Imi da drumul si se aseaza pe canapea.

- Fa-mi de mancare!

Ma uit la el speriata. Nu stiu ce sa fac. Sa fug? Sa stau?
Lacrimi imi curg in șiruri pe obraji.

-ACUM!

Tresar la auzul vocii tatei de parca a vibrat toată casa cand acesta a țipat.

- TU NU AUZI? FA-MI MANCARE!

Ma indrept incet spre bucatarie. Picioarele si mainile imi tremura agresiv. Imi e frica.

Cineva sa ma ajute.