Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
(N.A. Yoongi în alb și negru, o adevărată săgeată pentru inimă!🥺🤚🏻 E absolut superb!❤️)
|| LEA P.O.V. ||
O săptămână a trecut de la vizita în Daegu, Yoongi fiind ocupat cu repetatul încă de când ajunserăm înapoi în Seul. Nici nopțile nu-l prea vedeam, deoarece venea târziu, iar eu dormeam la acele ore. Dimineața când mă trezeam nu-l mai găseam în casă, acesta plecând la agenție din nou. Credeam că locuitului împreună o să ne permită să stăm mai mult unul cu altul, dar am uitat că el este idol și pe lângă mine, el mai are milioane de oameni de mulțumit.
Coborând scările facultății cu capul plin de gânduri, oftez. Dorința de al vedea era din ce în ce mai mare. Mai de nestăpânit. Îmi promisesem că nu-l deranjez, dar asta doar pentru a fi el concentrat la ceea ce face. Dar e greu.
Câteva bârfe și priviri arzătoare mă fac să mă opresc la baza scărilor și să ies din gândurile mele, doar pentru a privi într-o parte, descoperind un grup de câteva fete, vizibil mai mici ca mine, care vorbeau despre mine fără nerușinare, de altfel privindu-mă și urâcios. Ne auzind discuția în sine din cauza distanței, plec ușor iritată spre apartamentul pe care îl împart cu Yoongi, totuși oprindu-mă la magazin în drumul spre casă.
— Ce ar trebuii să gătesc azi? Mă întreb în timp ce mă uit nehotărâtă spre raionul din fața mea plin cu carne.
Un zgomot de aparat foto se aude, așa că mă întorc rapid, dar nu văd nimic. Mă mai uit în jur puțin, dar din nou nimic. Oftez ușor terifiată, gândindu-mă că poate am eu auzenii, așa că mă întorc la raionul cu carne, în final ne luând nimic de pe acel raion. Ies din magazin și pot observa același grup de fete care stăteau acum puțin timp în fața facultății, dar cu câteva fete în plus. Încep să merg spre casă, observând că acele fete mă urmăresc. Măresc pasul, dar acestea îmi urmează exemplul. Când încep să alerg, îmi dau seama că sunt la două străzi distanță de apartament și că ceva nu este în regulă. Iau un colț, dar la prima străduță lăturalnică, sunt prinsă de încheietură, lipită de perete și ascunsă de corpul unei persoane cu un hanorac negru, șapcă și mască. Acel grup de fete trec, eu ducându-mi mâna la inima care bătea alert.
— M.mulțu-
Vreau să-i mulțumesc străinului care m-a ascuns, dar privirea ciocolatie și arzătoare a acestuia, care era ațintită spre mine, mi-a făcut cuvintele să mi se blocheze în gât.
