Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
|| LEA P.O.V. ||
Sunt trezită de dimineață din cauza unui tunet puternic care răsună în toată camera. Sar din pat speriată și privesc pe geamul din fața mea. Cerul era închis din cauza norilor cenușii care îl acopereau. Fulgere dansau pe cerul înnorat, iar tunete se auzeau la intervale relativ scurte de timp. Am privit deprimată peisajul oribil de afară, după care am oftat adânc.
- La naiba! Sigur o să plouă.
După ce spun acest lucru, o ploaie zdravănă se pornește, lucru care mă face să scot un sunet de nervi. Puteam auzii stropii de ploaie care se loveau puternic de acoperiș și asfalt, lucru ce mă irita și mai tare.
- O să fac curat, totuși. Măcar atât să fac astăzi.
Oftez sonor, după care mă ridic din pat pentru a-mi face rutina de dimineață. Intru în baie, iar prima dată mă bag la duș. După ce-mi termin întreaga rutină, încep să fac curat începând cu camera mea. Continui cu baia de pe hol, bucătăria și la final cu sufrageria. După ce termin, mă așez pe canapea frântă. Nu a fost mare lucru de curățat, deoarece am devenit o persoană mai organizată, dar am avut câteva lucruri de adunat.
Soneria uși se aude, așa că mă duc rapid la aceasta pentru a o deschide. Era băiatul cu pizza pe care am comandat-o acum 20 de minute. Acesta era destul de ud, la fel ca și cutia. Îi plătesc și-i mulțumesc, acesta plecând rapid la mașina lui. Închid ușa, după care pun cutia de pizza pe masa de cafea din sufragerie.
- Probabil nu o să mai vină Yoongi, așa că o să lenevesc azi.
Îmi spun mintal privind filmul de pe ecranul televizorului la care vreau să mă uit. Mă așez liniștită pe canapea, din nou, însă nu apuc să pornesc filmul că soneria se aude, din nou.
- A uitat băiatul cu pizza ceva?
Mă întreb curioasă, ridicându-mă și mergând la ușă. Prind clanța și o rotesc rapid, deschizând ușa. Rămân blocată când îl văd pe Yoongi ud fleașcă și stând în fața uși mele, cu un rucsac în spate.
- Yoongi?!
Spun uimită, el privindu-mă parcă nerăbdător, așteptând să-l invit înăuntru. Văzând cum tremură ușor, i-am făcut loc să intre, acesta făcând întocmai.
- Ești bine? De ce ești așa de ud? De ce ai venit pe vremea asta oribilă?
Mă trezesc punându-i o grămadă de întrebări, fiind destul de îngrijorată. Acesta își așează rucsacul pe jos, după care se intoarce spre mine, zâmbindu-mi.
