Invata sa traiesti- Fratii Johnson vol I

Capitolul I

                                               Clarie

           Nu am crezut vreodata ca voi putea ura o persoana cum il urasc pe tatal meu; desi mi-a dat viata si in timpul copilariei a fost un parinte de laudat, firul fericirii s-a rupt cand a intrat in casa mandru, cu o pustoaica nu cu mult mai mare decat mine si ne-a prezentat-o, mie si mamei, ca iubita lui, cea mai mare dragoste pe care a avut-o. Stiam ca va fi totul diferit de acum in colo, stiam ca eu urmam sa fiu stalpul familiei si ca va trebui sa imi schimb prioritatile, dar dupa ceva timp nici nu m-am mai chinuit sa las lacrimile sa iasa la suprafata. Desi lovitura pe care am primit-o a fost puternica, cea care a urmat a fost si mai puternica. Trebuia sa ne mutam din casa in care am copilarit deoarece Robin, minunatul meu tata, ne-a spus cu scarba ca aceea este casa lui, mostenita de la bunicul Joseph si ca noua lui prietena trebuia sa se mute in doua zile. Practic am fost alungate din tot ce aveam.

            Si uite asa am ajuns aici, intr-un cartier retras si sumbru din orasul Virginia Beach, din nordul Americii. Din putinele lucruri pe care mi le-a spus mama, acesta era singurul lucru pe care saracii ei parinti i l-au lasat dupa moartea tragica pe care au avut-o. Nu era ceva modern, dar nici nu locuiam in hambar. Avea doua camere, o baie si o bucatarie, utilate cu strict mobilierul necesar : paturi, dulapuri, o masina de spalat, un frigider si un aragaz, care era cam vechi dupa parerea mea. Peretii erau vopsiti intr-un alb murdar si era vizibil cu ochiul liber ca era nelocuit de mai bine de doua zeci de ani. Trebuia sa ne adaptam la noua noastra viata: cea in care nu ne mai puteam face toate poftele si nu mai puteam pleca in vacante .

           -Eu voi pleca, mi-am programat un interviu de cand am primit vestea bomba, nu stiu cand ma intorc, imi zambeste femeia din fata mea si isi incalta papucii lacuiti cu toc. Dupa iti depun actele la liceu, e ultimul an si nu poti renunta acum. Si apropo, daca firma ma primeste ca avocata, vom renova aici totul, impreuna. Daca nu, trebuie sa iti gasesti tu ceva de munca temporar, o luna sau doua, pana reusesc sa gasesc ceva care se potriveste facultatii pe care am terminat-o.

               Nu pare ranita deloc, sufleteste vorbind. Se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca viata noastra nu a trecut de la a fi fantastica la a ne afla pe linia de plutire. Oare am fost oarba pana acum, sau parintii mei nu s-au iubit deloc?

                 Ma incalt si ies pe usa, rugandu-ma sa mai am bani pe card. Macar 10$, sa pot cumpara niste oua si cartofi pentru mancarea pe care voiam sa o fac diseara. Nu imi puteam permite mai mult pana cand nu aveam un raspuns clar de la firma mamei, asa ca ma limitam la nista cartofi prajit si ochiuri. Economiile pe care le aveam trebuiau sa ne ajunga trei-patru saptamani, si singura solutie ar fi sa ne mai vindem din haine pentru a face rost de mai multi verzisori.

                -Imi pare rau, nu aveti suficiente fonduri! ma anunta vanzatoarea plictisita, scotandu-si guma din gura si lipind-o sub masa la care lucra. Platiti cash?

               Idiot. Oftez si dau din cap, rugand-o sa anuleze bonul pe care l-a facut. Mai umilita nu m-am simtit niciodata. Nu pot sa cred ca avut atat timp incat sa inchida fondul pe care il aveam strans, il urasc.

                 -Platesc eu! Se aude o voce groasa din spatele meu si cand vreau sa refuz, domnisoara ia banii si ii aseaza in casa.

                   Dumnezeule, daca stiam ca cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata imi va plati ce am cumparat, ma riscam de mai multe ori. In fata mea, un adevarat Adonis imi zambeste siret, punandu-si produsele pe casa de marcat. Daca asta insemna dragoste la prima vedere, il iubesc deja. Cei mai superbi ochi albastri ma priveau de sus cum il analizam din toate partile: era inalt si musculos, dar nu ca barbatii aceea care iau tot felul de prafuri pentru aspect, ci musculos natural. Si dintr-o data, o furie inimaginabila m-a lovit puternic: ce voia el de la mine?