Invata sa traiesti- Fratii Johnson vol I

Capitolul IV

            Clarie

               Nu pot sa cred ca i-am acceptat propunerea, putem pur si simplu sa ii dau banii inapoi si sa-mi vad de treaba, dar ceva m-a oprit si am decis, pana la urma, sa merg cu el la cafea. Nu stiu ce se intampla cu mine si corpul meu cand il vad, ma simt pierduta si tot odata jenata de prezenta lui masculina. Nu ma simteam inferioara lui, ma simteam in inferioritate, probabil din cauza inaltimii lui.

                Imi incalt tenisii si imi trec mana prin par, privindu-ma in oglinda. Si dintr-o data, ma simteam simpla si anosta, nu gaseam ceva pentru care m-ar putea placea cineva. Am parul brunet si ochii caprui, destul de comun, nu?

              -Neata! ma scoate din gandurile mele vocea lui ragusita si observ ca nici macar nu era imbracat. Intri? si atunci m-am prins, vrea sa bem cafeau la el acasa.

               Ce fraiera sunt, eu am crezut ca iesim undeva. Intru in apartametul lui rusinata si astept sa ma conduca in bucatarie, ceea ce si face. Mirosea a cafea cu scortisoara si frisca, preferata mea. Il privesc si inghit in sec, avea parul ciufulit si buzele mari de la somn. Probabil nu a avut timp sa faca dus, avand in vedere ca avea pe el doar o pereche de pantaloni scurti. Dumnezeule, omul asta arata bine si la picioare.

                   -Ia un loc, fumezi? ma intreaba, intinzandu-mi un pachet plin de tigari si zambeste multumit cand dau din cap negativ.

                 Privesc fumul care iese din buzele lui si inghit in sec. Pielea mi se face de gaina si-l privesc: chiar daca era cliseic, un tipic baiat rau, il placeam. Imi placea trupul lui, mainile lui mari si barbatesti, ochii lui de culoarea cerului fara nori, pometii lui proeminenti si atragatori, parul ciufulit prin care vreau sa-mi trec palmele, totul. Nu vreau sa fac parte din gloata de fete disperate de el, sau sa fiu tipa de care-si ate joc si revine cand pocneste el din degete, cum se intampla in majoritatea cartilor: eu nu sunt asa.

                -Vrei sa ne cunoastem, daca tot suntem vecini? Nu poti tacea pe toata durata intalnirii, spune si eu inghet; mie nu-mi plac intalnirile si nici nu a insinuat ca ar trebui sa fie una.

                 -Nu cred ca avem ce discuta, nu parem a fi persoane asemanatoare, mormai enervata. Si in plus, asta nu e o intalnire, e o vedere amicala.

                   -Deci suntem prieteni, ranjeste si eu vreau doar sa-mi dau o palma peste fata. Sunt Aldan Johnson si am 19 ani, nu pari mai mare ca mine.

                Si chiar m-a facut curioasa. De unde vine numele acesta, care dintre parintii lui sunt de alta etnie? Imi pun mana sub barba si-l privesc cum soarbe din cafeaua tare pe care si-a facut-o pentru el. Nu credeam acum ceva timp ca voi gasi la un barbat atragator fumatul si bautul cafelei.

              -Mama e musulmanca si a fugit din tara ei impreuna cu tata cand au aflat ca au un copil. Bineinteles, de aceea nu-mi cunosc bunicii din partea ei, nu o mai recunosc ca find fica lor si are religia schimbata in cea crestina, imi explica. Tatal meu are o firma in centrul orasului si vreau ca eu sa urmez dupa el, doar ca inca nu am inceput facultatea: am lenevit un an.

                Cat de mult si cat de repede poate vorbi. Il ascult atenta in tot acest timp imi musc buza, as vrea sa-i cunosc mama si sa-i pun cateva intrebari despre traditiile pe care le-a avut; ma intereseaza foarte tare cultura lor, dar niciodata nu am avut ocazia sa stau la discutie cu o persoana care chiar o practica,

              -Crezi ca intr-o zi o voi putea cunoaste? pare socata si ranit, probabil e prea devreme. Adica, vreau sa-i pun cateva intrebari in legatura cu tara ei, ma explic si gesticulez violent din maini, in incercarea de a atrage atentia de la rusul din obrajii mei.

               -Mama a murit cand aveam 12 ani, a fost impuscata si politistii au declarat ca s-a sinucis. Dar ei nu stiu cat de fericita si de implinita era, impreuna cu mine si cu tata, care a iubit-o enorm si o privea ca pe muza lui, ca cea mai frumoasa persoana din lume, povesteste si mie imi dau lacrimile.

                Fata lui era schimonosita de durere si avea pumnii stransi tare. Ii prind mana usor si ii zambesc prieteneste. Ma priveste mieros si-mi intoarce palma, unde plaseaza un sarut usor. Tresar si ochii nostri formeaza iar legatura aceea pe care nu o intelegeam, dar care ma facea sa ma pierd. Era doar un copil singur, ranit si distrus de viata, ii inteleg pornirile nervoase despre care se vorbeste mereu la stiri.

               -Stiu cine esti, te-am vazut la televizor! soptesc si nu pare surprins. Imi pare rau pentru mama ta, ii zic si ma simt obligata sa-i povestesc durerile mele. Tata a venit acasa cu o pustoaica, poate cu doi ani mai mare ca mine si ne-a gonit, pe mine si pe mama de acolo cu pretextul ca acea casa este a lui, oftez si continui: am venit aici, in apartamentul bunicilor mei.

              Ma priveste bland si eu o fac la fel. Nu stiu ce mi-a facut baiatul asta, dar a reusit sa ma faca sa  povestesc despre mine de parca ne-am cunoaste de zece ani.

          -Poate bunicile noastre au fost prietene, zice si eu aprob ganditoare.

              -Totul e posibil, sorb din cafea si observ ca mana lui inca o strangea pe a mea si mi-o retrag, rusinata. Cred ca ar trebui sa plec, imediat ajung muncitorii si pleaca mama.

                Aproba si ma conduce la usa, unde asteapta agitata mama. Ma priveste si pe mine si pe Aldan si ne zambeste, ca mai apoi sa ma sarute pe obraz si sa-l invite pe acesta la cina. Ce porcarie, acum trebuie sa fac curat si sa gatesc ceva mai bun, avand in vedere ca a acceptat fara nicio retinere. Imi dau ochii peste cap si intru in casa nervoasa, trantid usa in urma mea.

                 

                Oftez obosita si ma asez pe scaun. Ma doare tot corpul; de cand am ajuns acasa dimineata am ajutat la varuit si pus gresia, ca mai apoi sa strang mizeria pe care am lasat-o in urma. Mai aveam doar o ora si nu pregatisem nimic de mancare, deci cea mai usoara solutie era sa dau comanda la ceva si sa ma aranjez putin intre timp.

                    Iesa din dus si imbrac rochia inflorata pe care am pregatit-o. E alba, pana la genunchi si o urasc din toata inima, dar alta nu aveam pentru cina. Imi aranjez parul intr-o coada lejera si merg spre bucatarie, unde asez farfuriile si scaunele, trei locuri pentru trei persosane.

                     Nu cu mult dupa, mama intra in casa impreuna cu Aldan, razand pana la urechi. Purta un tricou alb si o pereche de blugi si avea parul aranjat. Parea sa se inteleaga bine cu ea, ceea ce m-a facut sa zambesc. Ea nu placea multe persoane.

                    -Buna, scumpo! ma saruta pe obraz si spre surprinderea mea, o face si el.

                Imi asez mana pe piele si imi musc buza. Ma ardea locul pe care l-au atins buzele lui. Se aseaza si incep sa povesteasca de parca s-ar cunoaste din copilarie. Imi complimenteaza mancarea, fara sa stie ca nu am contribuit cu nimic la ea. Orezul si carnea chiar erau bune, deci isi meritau banii.

                      -Diseara mergi la film cu Aldan, imi spune mama si isi sterge buzele cu servetelul.

                         Si mancarea imi sta in gat. Imi ranjeste triumfator si-si aseaza usor mana pe picioarul meu, mangaindu-ma tandru. I-o indepartez si ma abtin sa-i scot limba, ca un copil imatur ce sunt. Nu pot sa cred cum s-a infiltrat atat de rapid in gratiile mamei si a reusit sa o convinga sa ma lase sa ies cu el. Nu e ca si cum nu am mai iesit pana acum, parintii mei m-au lasat sa ies unde vreau si cat vreau cand am implinit 16 ani; doar ca el a cerut voie. Clipesc confuza si zambesc catre mama, vede ea cand ajung acasa.

                      -Aldan, ce-ti doresti de la viitor? inghit in sec.

                     -Cand eram mic am vrut sa ma fac pompier, dar acum trebuie sa preiau firma tatei si sa o duc mai departe.

                       -Lucrez cu domnul Johnson si au o firma de viitor, ma bucur ca ai ales asta.

                           Si imi pica fisa. Tatal lui a invintat-o pe mama la cina in seara aia cand nu a mai ajuns acasa? Ce mai chestie, probabil de acolo se cunosteau asa de bine inculpatii cu care iau masa. Scot un marait scurt si imi dau ochii peste cap. Se pare ca nu am de ales si voi merge cu el in oras.