Invata sa traiesti- Fratii Johnson vol I

Capitolul 3

                                     Aldan

              Imi incolacesc bratul in jurul lui Rose si o vad cum imi zambeste pervers. Stiam ca e indragostita de mine inca din primul an de liceu, asa ca am profitat putin de asta si am decis sa ma distrez, astfel o satisfac si pe ea si pe mine. Nu aveam o relatie propriu-zisa, petreceam timp impreuna doar la petreceri si ieseam ocazional cu acelasi grup de prieteni, nimic mai mult. Nu ma implic sentimental cu cineva, niciodata.

                  Urcam scarile pana la etajul unu si ma opresc brusc cand observ persoana care sta pe mijlocul: Clarie. Era cu adevarat o femeie frumoasa, avea parul de culoarea scoartei de copac, tuns pana la umeri, dandu-i un aer elegant, ochii caprui se intunecau de fiecare data cand devenea nervoasa, corpul ei subtire avea cele mai frumoase si mai fine forme pe care le-am vazut vreodata: sanii mici, dar totodata obraznici, abdomenul plat si talia mica, fundul perfect pentru inaltimea pe care o avea.

                   Si observ ceva in privirea ei, ceva care-mi face inima sa urce in gat si regret imediat ca am decis sa venim la apartamentul meu astazi. Isi intoarce privirea dezamagita spre barbatul din fata ei si imi dau seama ce vrea sa faca: sa schimbe usa de la intrare. Era imbracata intr-o pereche de blugi largi, stransi pe talie cu un siret alb si un tricou murdar de vopsea alba si de ciment: probabil renoveaza, deci asta era tinuta ei pe care o putea strica.

                   Imi continui drumul si cand trec pe langa ea, mana mea o atinge pe a ei si corpul imi urla de bucurie . Mirosul ei de ciocolata cu capsuni imi intra in nas, si abia ma stapanesc sa nu-i miros pielea fina. Ce-mi facea femeia asta?

                        Inchid usa in spatele meu si ma simt gol, aveam nevoie sa o vad din nou. Cand sunt in prezenta ei nu ma mai simteam asa singur cum o fac mereu, ceea ce era ciudat. Nu m-am mai simtit bine in prezenta cuiva de sapte ani, adica cand aveam doar 12, atunci cand mama s-a inaltat catre ceruri si a lasat in urma un baietel ranit, de care nu v-a mai avea grija nimeni in lipsa ei. Tatal meu are o firma de avocatura pe care, bineintees, vrea sa mi-o lase mie si de aceea ma obliga sa merg la facultatea de economie si in paralel sa o fac si pe cea de avocatura. Am avut un an de pauza din momemntul in care am terminat liceul si asta nu i-a convenit, asa ca mi-a taiat aproape toate fondurile. Noroc de apartamentul vechi al bunicii mele pe care l-am amenajat dupa bunul plac si in care locuiesc si acum. Chiar nu stiu ce cauta o fata asa finuta si educata, ca bruneta de langa, intr-un asa cartier. E plin de drogati si betivi si e de preferat, ca femeie, sa nu umblii singura pe strazile acestuia. Si toata lumea stie ceva ce nu stiu politistii: existenta prostitutiei, traficului de persoane si de droguri, si de benzile rivale care nu inceteaza sa se razboiasca. Dar cine ii putea opri? Probabil aveau stransa legatura cu oameni cunoscuti si singura solutie sa-i alungam de aici ar fi sa construim altceva in locul blocurilor ce stateau sa cada, ceea ce era aproape imposibil. Erau multe familii cu adolescenti si copii, care nu aveau unde sa plece si sa nu mai vorbim de batrani, care nu voiau nici in ruptul capului sa paraseasca locul in care au crescut. Era drept, era unul edintre cele mai vechi cartier, poate chiar printre primele si avea cladiri minunate, care ar atrage multi turisti, dar care nu erau restaurate.

           -Iubitule, haide in dormitor!

                 Si dintr-o data, mi se face scarba. Cum am putut sa ma culc cu o persoana pe care au folosit-o mutlii altii si care era facut din plastic? Ii indepartez usor mainile si ma incrunt la ea, era total opusul lui Clarie, care atragea privirile oamenilor prin simplitatea si eleganta ei. Desi avea o gura spurcata, nu parea o persoana rea. Era... trista, ceea ce ma facea sa vreau sa aflu mai multe despre viata ei, despre trecutul si familia ei.

                   -Pleaca, nu mai am chef! ii spun si vad cum aproape i se crapa fondul de ten de nervi.

                     -Cum adica nu mai vrei? Ce am facut? intreaba cu voceai ei pitigaiat, ce pana acum nu mi se parea enervanta, dar acum aproape ma surzeste.

                           Ma stramb si ii fac semn spre usa. Ma priveste cu lacrimi in ochi si iese nervoasa, trantind totul in urma ei. Ce-mi facuse bruneta din vecini? De ce, dintr-o data, nu ma mai puteam vedea cu nicio femeie inafara ei? Imi aduc aminte de seara in care a venit sa ma ameninte cu politia si ranjesc triunfator. Dadusem muzica tare intentionat, si speram sa vina la mine sa-mi faca scandal doar ca sa o invit in casa la bere. Si a mers, a batut in usa nervoasa, imbracata intr-un halat de baie si niste slapi de plaja si m-a facut atunci in toate felurile. Nu stiam ca niste buze asa frumoase puteau scotate asemenea cuvinte, dar se pare ca la ea totul e posibil.

                   Imi prajesc niste paine si ma trantesc pe canapea, in sufrageri. Acum ca am gonit-o pe Rose nu mai aveam ce face toata ziua. Dau pe National Geographic si spre ghinionul meu, pe ecran se imperecheau doua zebre. O bataie usoara in usa ma face sa sar ca ars si sa ma indrept rapid spre usa, poate era vecina.

                        -Buna, pot sa te rog ceva? Am nevoie de o cana de ulei si eu am ramas fara, poti sa imi dai putin? Am muncitori in casa si nu pot merge pana la magazin.

                    Parea stanjenita sa ma roage asa ceva, cred ca din cauza cumparaturilor pe care le-am platit acum o saptamana. Ochii ei ma privesc din cap pana in picioare si ochii i se opresc in ai mei, gura ei deschizandu-s eusor de uimire. Nu pot sa nu observ cum se uita la mine, cu rusine si, in acelasi timp, cu speranta si bunatate. Nu erau una dintre privirile flamande pe care mi le aruncau femeile din cluburi, era total diferita, ca cea a unei mame. Dau usor din cap si ma smulg din transa care s-a creat intre noi, grabindu-ma spre bucatarie, unde iau sticla cu ulei si i-o dau. Ma priveste surprinsa si imi spune:

                  -Multumesc mult, cand merg data viitoare la cumparaturi ti-o voi inapoia. Ah, si te rog sa imi spui cat ai platit pe produsele mele atunci, sa pot sa-ti dau inapoi banii.

                  Si o idee geniala imi vine in cap, asa ca dau drumul gandurilor:

                 -Daca vii cu mine la o cafea, nu mai trebuie sa imi dai nimic, ii vad fata cum se schimonoseste si continui: ca vecini, bineinteles!

                 -Maine dimineata ne vedem la 7, la ora opt vin iar oamenii sa-mi lucreze! imi face cu ochiul si eu o privesc mirat- afurisita mica.