Invata sa traiesti- Fratii Johnson vol I

Capitolul V

Aldan

Stiam ca doamna Lynch isi va lasa fiica sa iasa cu mine in oras, dar m-am gandit ca ar impresiona-o foarte tare daca as veni personal la ea sa o intreb. Pentru prima data in multi ani, ii sunt recunoscator tatalui meu ca a angajat-o si a chemat-o la cina la noi acasa. Si eu am fost surprins cand mi-a zis ca a cunoscut o femeie la birou si vrea sa o aduca direct acasa, nu sa o plimbe prin restaurante.

-Haide, masina mea e acolo! arat spre Audiul negru parcat pe partea cealalta de strada si o iau de mana incet.

Ma comportam ca un adolescent indragostit. Pufnesc cand ma gandesc cu Tobias, prietenul meu cel mai bun ar rade de mine si cu fundul, daca ar afla ceea ce am facut. Cum am ajuns de la gigolo sa scot fete la film? E efectul fetei asteia imbracata intr-o superba rochie de primavara si o pereche de sandale fara toc, cu bretele ce-i cuprindeau toata glezna. Era superba, nemachiata si naturala cum era, lumina lunii se aseza pe pielea ei de parca acolo ii era locul.

-Nu inteleg, de ce dracu nu m-ai intrebat pe mine daca vreau sa ies cu tine si ai mers la mama? Ce fel de barbat esti tu, molusco? ma zgaltaie si aproape ma ia la bataie in plina strada.

Pufnesc intr-un ras nebun, sprijinindu-mi palmele de pulpele picioarelor mele. Arata asa de comic, ca un soricel nervos, ca un catel ce nu si-a primit mancarea. Aparent, sunt molipsitor si ea incepe sa rada odata cu mine. Doi nebuni in plina strada si daca ne calca vreo maina, putem spune ca am murit de la ras.

-Nu mergem la film, mergem in alta parte. Am o surpriza pentru tine! imi zambeste nerabdatoare si vad o licarire in ochii ei pe care nu am mai vazut-o pana acum: speranta.

Ii deschid portiera masinii si dau drumul la muzica incet. Ii prind mana si o strang usor, primind de la ea o privire usor confuza. Cu siguranta nu stie ce am pregatit si asta ii sporeste curiozitatea. Virez la stanga pe o strada intunecata si vad cum pielea I se face de gaina si aproape ca tremura de frica.

-Hai sa ne jucam un joc, vrei? incerc sa ii disrrag atentia si vad ca reusesc. Eu iti pun o intrebare, imi raspunzi si dupa e randul tau, ok? stramba din nas nemultumita si aproba. Care e culoarea ta preferata?

-Albastru. De ce ai intrebat-o pe mama daca pot iesi cu tine? Si de ce nu ma lasi in pace?

-Iubire, dupa calculele mele sunt doua intrebari, asa ca am sa iti raspund la prima: pentru ca am vrut sa-si faca o parere buna despre mine. Florile preferate?

-Lalelele, trandafirii au edvenit prea comuni, pufaie si stiu ce urmeaza sa ma intrebe, asa ca ma gandesc la un raspuns bun. De ce nu ma lasi in pace?

-Pentru ca imi placi! decid sa fiu sincer si vad cum ochii i se maresc si isi intoarce privirea spre mine curioasa. Am ajuns, imi dreg vocea si deschid portiera.

Aproape ca sare in sus de fericire cand vede campul cu flori. Era locul meu special, chiar daca parea copilaros.

-Aici veneam cu mama cand eram mic, mereu a indragit campul si de aceea tata nu l-a vandut.

Scot o patura din portbagaj si o caserola cu capsuni, pe care le asez frumos intre margarete si maci. Ii iau mana si ne asezam usor si privim cerul plin de stele. Nici eu nu stiam ca pot fi atat de romantic.

-Aldan Johnson, esti un dulce! rade de mine si imi ciupeste obrazul.

Ma privea frumos, de parca tot ce conta acum era doar persoana mea. Ii dau o suvita de par rebela dupa ureche si-i ating fata fina. Singura mea dorinta era sa-i sarut buzele rosii, as ca o fac. O trag usor spre mine si ii cuprind talia cu o mana si imi unesc fruntea cu a ei. Inainte sa pot face ceva, ma ia prin surprinde si se lipeste de mine cu putere,zdoindu-mi buzele intr-un sarut salbatic. Ne despartim si ii observ obrajii rosii.Pana si ea e socata de ceea ce a facut.

-Claire, mi-ai cam furat inima si nu ne stim de nici macar o saptamana! chicoteste si se uita in ochii mei. Ce ma fac cu tine?

-Ma duci acasa si maine ma scoti la o intalnire, cum fac oamenii normali.

Si bruneta ironica a iesit iar la suprafata. Cand credeam ca abia am scapat de ea, iese ca un bou intre vaci.