Invata sa traiesti- Fratii Johnson vol I

Capitolul II

                 Claire

           Am sa il omor pe nenorocitul acela. E ora trei dimineata si el asculta muzica data la maxim. Oare nu-l aude nimeni din blocul asta sau sunt mult prea batrani pentru asta? Imi desprind parul si-mi trag pe mine un halat de baie,  iesind furioasa pe hol. Am sa-i arat eu lui!
         -Deschide! bat cu pumnii in usa. Nemernicule!
          Si dupa cum ma asteptam, deschide calm usa de la intrare si ma priveste de sus. Era fara tricou pe el si i se vedeau tatuajele. Nu arata rau, ce pot sa zic, dar era cliseic. Nu vreau sa incep o poveste de dragoste pe care multi au mai avut-o, vreau sa fie ceva original si in stilul meu.
           - Daca nu dai muzica mai incet, chem politia! ii tip in fata si acesta imi ranjeste amuzat. Ce te razi, cretinule? Lumea merge maine la munca, sau poate vrea pur si simplu sa doarma! Daca ai chef de destrabalare, iesi la un club ceva, nu darama blocu!
            Tun nervoasa, aproape scotand aburi pe urechi. Nu stiu ce ma enerva mai tare, mutra lui de prost sau atitudinea de haimana pe care o avea. Cred ca amandoua. Si din nou, nu pot sa nu ma pierd in albastrul ochilor lui. Pentru o secunda, dar doar una, observ in privirea lui tristete. Tresar surprinsa si incerc sa ma uit in interiorul apartamentului lui pentru a opri holbatul stanjenitor. Avea parul ud, probabil abia iesise de la dus si era imbracat cu o pereche de pantaloni de treining ce-i atarnau pe solduri. Inima incepe sa-mi bata cu putere si incep sa ma simt ca o natanga: asta faceam si eu in vechea mea casa, ma distram cu muzica la maxim.
             -Daca vrei, am loc si pentru tine in apartament. Mi-ar prinde bine cineva cu care sa ma distrez! imi face cu ochiul si cand imi vede fata suparata, continua: dau muzica mai incet daca bei cu mine o bere, acum.
               Ma uit ca fraiera la el. Ce nu a inteles din: chem politia? Credea ca poate negocia cu mine, sau cum? Nu stiu ce fel de fete sunt in orasul asta, dar pe mine nu ma prosteste unul ca el. Sentimentul de indoiala apare iar si intr-un final, dupa cateva minute in care am aratat ca o sarita de pe fix, intru in casa lui si el inchide usa in urma noastra.
              -Doar o bere si dai muzica mai incet, ok? soptesc, simtindu-ma dintr-o data intimidata.
                Apartamentul lui nu diferentia cu mult de al meu, poate doar culorile peretilor si mobilierul. Pe cand la mine era totul alb si vechi, ca intr-un spital, la el era negru si modern, ceea ce-l facea sa para mult mai nou si curat.
                  Imi intinde bautura si ne asezam amandoi pe canapea, la distanta. Muzica se opreste si privesc cu coada ochiului cum corpul lui s-a intins spre boxa neagra si a apasat butonul de oprire. Nici nu mai bagadem de seama muzica de cand am intrat aici. Ce draci imi face omul asta de ma simt asa ametita si pierduta?
                   -Ma numesc Aldan, vecino. Tu?
                Ce mai nume! Nu l-am auzit niciodata pana acum si am locuit intr-un oras mare. I se potrivea cu fata si trupul, dar mai ales cu pometii frumosi conturati. Parul ii e ciufuli si o dorinta urioasa de a-mi infinge degetele in el ma cuprinde.
                  -Clarie, neincantata.
                 Rade si ma holbez iar. Avea dintii curios de albi si zambetul frumos. Rasul lui suna ca un cantec de pasari pe timp de vara, ca susurul raurilor din padure si ca vantul de vara. E cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pana acum! Scutu din cap si privesc spre doza de bere: nu era desfacuta, perfect!
                    Isi intinde picioarele pe masuta din fata noastra, punandu-si o mana sub cap si una dasupra umerilor mei, atingand usor pielea gatului meu. Tresar si emotiile revin. Era concentrat la gatul meu, poate ea vampir si voia sa ma goleasca de sange. Si atunci imi dau seama: am intrat in casa cuiva pe care nu-l cunosc nici de-o zi! Sar ca arsa si ma indrept cu pasi rapizi spre iesire, spunand o rugaciune in gand. Nu arata a violator, dar daca ne-am da seama cine este nu ar mai fi victime.
                           -Am plecat, muzica sa fie cum e acum: inchisa! nu-i simt prezenta pana cand ma intoarce cu fata la el, lipindiu-ma puternic de peretele de langa iesire.
                      Respir sacadat si ii privesc ochii, in care ma pierd. O stare de liniste ma cuprinde si ma las atinsa de el pe umar, pielea mea arzand acolo unde el punea mana. Ii privesc chipul frumos si dorinta de a-l saruta era din ce in ce mai mare. Il aud cum respira si un picur de apa ii cade din par si ii ajunge pe piept, scurgandu-se pe patratele din ce in ce mai jos. Inghit in sec si imi ridic privirea spre fata lui care ranjea victorios. Fara sa-mi dau seama, am dat start jocului lui.
               -Nu ma atinge! ii zbier in fata si aproape ca tip de bucurie cand vad ca usa era descuiata.
                    Ma trantesc in pat si-mi pun mana in zona inimii. Batea ca o nebuna.

                    Cum mi-a promis mama, odata cu angajarea ei am inceput si renovarea apartamentului. Am ales sa il opsim tot in alb, deoarece da senzatia ca ar fi mai mare. Pentru baie am ales gresie albastra, iar pe cateva placi am unit niste flori, care dau un aer elegant aspectului. In sufragerie am cumparat totul nou, pana si o plasma uriasa statea acum pe dulapul cu vitrina. Canapeaua nu mai era acum nici prafuita, nici rupta; in locul ei am ales una de piele neagra, peste care am pus cateva perne albe, patrate, pentru decor. Acum cateva zile arata de parca as fi intr-un spital, dar acum nu e foarte diferit de fosta mea casa, ignorand spatiul care e cu foarte mult mai mic.
                       Cat despre Aldan, l-am ignorat inca din seara aceea: mereu ma uitam pe vizor ca nu cumva sa ies odata cu el din apartament. Tactica mea a mers, pana azi. Am chemat un domn sa-mi schimbe usa, avand in vedere smecheria cu impinsul si trasul pe care mi-a aratat-o.
                -Marimile sunt foarte ciudate aici si vom trebui sa facem o facem pe comanda, palavrageste batranul din fata mea, notand pe o bucata de hartie marimile. Poate dura chiar si o saptamana, depinde de materialul pe care il veti alege.
                  -Vreau cea mai rezistenta usa, nu conteaza cat costa! ma grabesc, sperand sa nu-si dea seama cat de disperata sunt.
                      Si atunci apare el, imbracat intr-o pereche de blugi stramti si un tricou negru, cu p pereche de ghete in picioare. Avea parul facut cu gel, ceea ce-i dadea un aer putin mai profesional si serios decat atunci cand si-l lasa la voia intamplarii. Doar ca ceva se schimbase astazi si inima mea se stranse intr-un ghem minuscul de durere: domnisoara blonda ce statea lipita de el. Nu pareau frati sau rude, dupa modul in care se tinea de el, deci probabil era vreo cucerire temporara a lui. Tipa purta o fusta scurta, ce-i lasa la vedere picioarele lungi si epilate, si un maieu aproape transparent, prin care se puteau observa cu usurinta pepenii cu care era inzestrata. Nu stiu daca era naturala, dar ceva in interiorul meu urla sa o iau la palme si lacrimile abia se opreau sa iasa la iveala. Ii vad privirea surprinsa cand ma vede si se incordeaza, incercand sa o indeparteze subtil pe ceea ce mi-am dat seama vca e, probabil, o femeie usoara. Imi mut privirea, mergand pe prncipiul ca daca eu nu-l observ, nici el nu o face. Mirosul lui era deja imprastiat pe toata scara blocului si simt ca ma sufoc, si nu din cauza parfumului. Abia ma pot controla sa nu-l privesc cu coada ochiului. De ce simteam ca vreau sa plang? De ce ma durea asa de tare prezenta lui si invitata sa? Ce se intampla cu mine?