Revin la viață, plictisit de moarte.

186 15 1
                                    

Afară era așa frumos, ceva neobișnuit în această dată. În fiecare an, aici, în perioada asta era ger dar din câte se vede, Dumnezeu ține cu mine și cu tata.
- Hm, unde dorești să cinăm, Don Perez? îi chicotisem, rar mă adresam cu "don" în loc de domnule.
Îmi cuprinsese mâna, sărutănd-o încet și delicat înainte să-mi răspundă cu vocea lui impunătoare.
-Unde vrei tu domnișoară, în seara asta îți sărbătorez reușita in carieră.
În spatele acestui om dur se afla el,  un tată bun, un soț extraordinar. Îl iubeam, îmi iubeam tatăl.
Mi-am trecut brațul după al lui, râzănd ușor, îndreptăndu-ne spre o străduța, părăsita și abandonată de sufletele mult mai murdare decât asfaltul ăsta.
Rădeam, chicoteam, totul era perfect pana cănd acei pași se auziră.
-Măinile sus!
Am înțepenit, simțeam cum inima îmi pomba țurțuri de sănge în vene.
- Cine eș..
-Taci și dă-mi toți banii!
Vocea mi-a fost întreruptă atât de brusc încăt am tresărit speriată.
Tata își căuta portofelul în buzunare în timp ce acest domn infractor cu un corp zvelt, fața acoperită de fularul negru, părul de căciula prafuită, iar măinile cu  mănușile făcute dintr-un material ieftin în timpce bătea din picior zbierănd la bietele noastre suflete.
Îi întinsese portofelul plin de bani, iar domnul infractor nu-și putea ține răsul bolnav în timp ce își îndrepta pistolul spre el, faimosul Don Perez, șeful firmei Perez.
"Bam" si viața mi s-a sfărșit, l-am văzut cum s-a prăbușit, cum întregul corp i se înmuia și cădea pe asfaltul rece pe care acel infect îl prelungea cu pași alergați.

In your shadowUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum