In your shadow

Macin nopțile într-o dimineață tare.

Era ora opt și optsprezece, și Caroline își deschise ochii buimăcită, privind toate colțurile camerei, speriată pentru o secundă, dar revenindu-și înapoi rapid, când își adusese aminte de noaptea trecută.

Își ridicase corpul, așezându-și picioarele albicioase pe podea, trecând-o un fior pe șirea spinării. Își mișca corpul acoperit de tricoul dedectivului ei, până în bucătărie, ca și cum investiga terenul.

Zărise spatele lat al lui James; îi era acoperit de un tricou din bumbac de culoare gri.

- Bună dimineața, spuse el. Avea vocea răgușită de dimineață.

- Bună, era timidă. Ceva neobișnuit pentru ea, dar nu putea să-și oprească reflexele, își tragea tricoul in jos, ca și cum îi erau dezvelite prea multe petice de piele albă.

Se întoarse cu fața la ea, rezemându-se cu palmele de blatul tejghelei, privindu-i corpul ce-i stătea la tocul ușii.

- Știu că nu este ca și cămășile tale de noapte ce vă sunt făcute din mătase, domnișoară Caroline, spuse el ușor amuzat.

Îi aruncase o privire destul de urâtă în timp ce își muta picioarele spre masă, nepăsându-i faptul ca tricoul se ridica ușor când se deplasa.

- Crezi că sunt chiar așa cu nasul pe sus, James?

Își ridicase ușor sprânceana, în timp ce îi admira pe ascuns fundul Carolinei, dar își reveni când se așezase la masă.

- Nu chiar. Doar glumeam.

Ea își așezase degetele lungi și subțiri sub bărbie, zâmbind cu colțul gurii.

- Vreau să ajut la cazul tatei.

Rămase o clipa blocat, luându-și palmele rezemate de blat.

- Cum? Spuse el, cu un chip pe care avea din nou o sprânceană ridicată.

Își așezase palmele fine pe masă, căpătându-și expresia serioasă.

- Am să-ți fiu spioană.

Își clătinase capul negativ într-un ritm violent, până când Caroline se ridicase și se apropiase de el.

- Ba da, te rog. Am idee cine ar putea fi, îi cunosc pe toți din firmă. Îi cunosc pe toți care ar fi vrut răul lui, spuse ea, gesticulând din mâini cu o vocea mult prea hotărâtă.

- Dar dacă ei te cunosc, Caroline?

Dăduse negativ din cap, obligându-l să o privească.

- Ăsta e avantajul nostru. Am fost ținută departe, fără ca ei să mă cunoască.

Rămase pentru o clipă așa, procesând toate informațiile primite.

- Dar nu putem să te punem în pericol, spuse el îngrijorat.

- Știu să am grijă de mine, spuse sprijinându-se cu palmele pe masă.

James râse ușor, dar nu batjocoritor.

- Cum? Să știi că nu ajunge să știi karate sau box, trebuie să știi să folosești arme și să te descurci în situații extreme.

Râse puțin prea zgomotos la rândul ei, încrucișându-și mâinile în sân.

- Cine a spus că nu știu să folosesc arme?

- Știi să folosești?

Dădu din cap aprobator și mersese spre cameră, urmând să-și schimbe hainele încât să-i ofere detectivului o demonstrație.

Coborâse jos, în parcare, unde pantofii cu toc ai Carolinei făceau mici ecouri, până ajunseseră în dreptul mașinii în care James intenționa să se urce.

- Dă-mi cheile, spuse Caroline.

- Pentru? o chestionă el scurt.

- Doar dă-mi cheile și o să vezi.

- Dacă pătește ceva...

Nici nu apucase să termine, căci Caroline râse amuzată, înainte să intre în mașină.

- Plătesc eu daunele.

James s-a urcat la rândul lui, iar Caroline a băgat cheile, apăsând tare mai apoi pe accelerație, mașina luându-și zborul, metaforic spus.

- Uau, mai ușor o să faci accident, spuse James, ținându-se bine de mânerul portierei.

Călcase și mai tare pe accelerație, trecând printre două mașini înainte ca semaforul să se facă roșu. Pe marginea lor se deșirau șiruri lungi de blocuri și clădiri înalte de birouri, care atingeau cerul metalic. Câteva curbe periculoase mai târziu, Carolin opri mașina într-o parcare nu foarte ocupată.

- Am ajuns, spuse ea, răzând ușor.

- Era să mor.

În timp ce scosese cheia, îl privi în ochi, zâmbind cu colțul gurii.

-Dar nu ai facut-o. Mașina e întreagă, noi suntem, și ți-am demonstrat că mă pot descurca în situații urgente.

Dădu ușor din cap și intră în poligon, pregătindu-se pentru următoarea provocare. Trecu rapid prin formalități, coborând cu James spre un subsol, unde se practica tirul cu arma.

Își așeză ochelarii pe ochi și privi punctul negru din mijloc, trăgând în așa fel încât să-l nimerească. Nimic neobișnuit. Îl nimerise pentru că fusese antrenată pentru asta. Dar el voia să fie sigur, așa că-i arătă punctele pe care trebuia să le țintească. Le nimerise pe toate.

- Cred că ți-am demonstrat tot ce aveai nevoie ca să mă lași să te ajut.

James stătu o clipă și îi făcu un semn, deși nu o privi în ochi.

- Victimele tale fiind bărbați, cum ai să-i seduci?

Își dădu ochelarii jos, așezând lent arma pe masă, în așa fel încât să se apropie de el.

Dădu un tur în jurul lui, privindu-l fix în ochi, apoi se postă în fața lui, apropiindu-se încet, atingându-l ușor pe piept cu degetul arătător, șoptindu-i cu buzele întredeschise.

- Cel mai probabil așa.