Consumăm mai multe iluzii decât realități

48 8 3
                                    

Mi-a întins cheile delicat, urcăndu-se în mașină cu un zămbet destul de palid, deși încă avea acea victorie discretă, aflată în cutele de piele din jurul zămbetului.

- Cred că te-ai descurca dacă ai fi spioană, i-am spus în timp ce porneam mașina.

S-a întors cu privirea spre mine, avea buzele curbate într-un zămbet larg, ochii stralucindu-i brusc.

-Serios? Adică pot? Mulțumesc, serios. Spuse ea, degetele tremurăndu-i încet si zămbetul mărindu-se pe chip.

-Da, cred asta. Dar trebuie să găsim cum putem să te punem în relații cu ei.
- Mă găndesc acasă, ar fi okay să mă lași acasă și să pleci la secție.

Am dat din cap și am călcat pe accelerație, aruncănd căte o privire spre ea pe parcursul drumului. Zămbetul nu i-a pierit nici o secundă.

Nici nu durase mult că am ajuns în fața casei grandioase. Am oprit motorul și am coborăt din mașină, deschizănd ușa ei.

- Mulțumesc.
- Pentru nimic, nici nu stai departe, i-am spus.

A râs ușor și și-a încrucișar picioarele, așezăndu-și fusta mai apoi.

- Nu pentru că m-ai adus, ci pentru tot.

Am zămbit ușor și am privit-o în ochi.
Se încruntase dar apoi și-a ridicat privirea.

- Ai vrea să mergem undeva diseara dacă nu ai treabă?
- Asta a venit de nicăieri, da-
- Dacă nu poți e bin- dori să continue dar am întrerupt-o delicat.
- Pot.

Expirase ușurată, așezăndu-și geanta pe umăr.

- Bun. Atunci ne vedem la nouă fix în față la Delirium, spuse hotărătă.

Rămăsese destul de mirat la alegerea Carolinei.

- Vrei la club?
- De ce nu? Spuse ea cu sprăncenele ușor ridicate.
- Ne vedem la nouă la Delirium.

Au dat amăndoi din cap în semn de aprobare și Caroline a intrat în cameră.
Îi aștepta o seară într-adevăr planificată, nu la întâmplare.

O salutase pe Marta și urcase în cameră în pași mari și puternici. Și în sfărșit dăduse de ușa camerei pe care o deschisese brutal și grăbită. Mai avea la dispoziție o oră și jumătate.

Deschise ușa șifonierului. Era de culoarea unei cafele cu lapte, lucrat cu grijă trupul a două păsări pe uși. Cănd văzu că nimic nu îi era pe plac iftase zgomotos și dăduse fuga la baie, dănd drumul la apă, acelaș lucru făcănd si James în acelas timp cu ea.

Își pieptănase părul delicat, urmănd să intre în cadă cât să facă un duș rapid, ce durase în jurul a cătorva minute.

Era stăngace, căci alunecase cănd ieși din cadă, nu durase mult căci începuse să înjure în gănd.

În timp ce își pieptana părul umed, își privirea trupul în oglindă. Era acoperită cu pantaloni de blugi scurți, cu talie înaltă, cu un tricou ce îi ajungea pănă la buric de culoarea nopții și cardiganul de un roz pal, asemenea părului ei blond și răvășit.

Era ora nouă fără zece iar Caroline cobora întărziata pe scări, strigănd câtre Marta.

- Vin tărziu, Marta. Nu mă aștepta!
Și cu asta fugise spre mașină, pornind-o rapid, deoarece întărziase mult.

Cu accelerația aproape la maxim, a ajuns la timp, aproape. S-a dat jos grațioasa, așezăndu-și parul scurt si blond dupa ureche.

- Uau, arăți atât diferit, spuse în timp ce o privea din cap pănă în picioare.

Cu spatele rezemat de Cadillacul alb și picioarele încrucișate.

- Nici tu nu arăți mai diferiti, detectivule. Nici nu mi te imaginam în blugi negrii si geacă de blug.

A râs ușor și a luat-o de mănâ îndrăzneț, trăgănd-o înauntru. Rămăsese suprinse dar se obișnuise repede, urmăndu-l cuminte ce era.

Înauntru era ambianța perfecta, lumini mov, verde și albastră, și melodia ei preferată.

-Just tell me what I have to do,
To keep myself apart from you
All your colors start to burn, începu să cănte ea în timp ce se mișca de pe un picior pe altul.

- Îți stă foarte frumos cu părul așa, fără nimic la el.

Îl ignoră rușinată, și se lăsasă purtată de melodie, trăgăndu-l încet spre bar de unde comandase băutură.

-Vreau un pahar de vin vă rog, spuse ea, așezănduși cardiganul.
- Un pahar de gin, vă rog, spusese el, cu o vocea mai ridicată.

Stătea cu măinile, așteptăndu-și băutura și-a trecut degetele reci și albe prin părul lui negru.

-Îți stă bine așa, fără griji.

Zămbise pentru că era prima dată cănd putea avea o relație, într-un fel sau altul cu cineva.

- Ador locul asta.
- Observ.

Se ridicase cu paharul de vin în mănă și îl trase pănă la ringul de dans.

- Vreau să dansezi cu mine, să cănți. Să uiți de griji.

Era sinceră și liberă, melodia își ceoia drum în inima și săngele, făcănd-o să se miște în jurul lui.

"Take the pressure,
Do what you want tonight, it's alright"

- Apropie-te, nu te aud, spuse cu vocea ridicată din cauza melodiei.

În timp ce se apropia blajin de el, îi cuprinsese fața ușor cu degetele, așezăndu-și buzele delicat pe ale ei. Furăndu-i un sărut pe care îl dorea de mult timp.

Rămăseseră amăndoi blocați, mai ales Caroline. Pentru că o dorea mult deși nu credea ca o va primi vreodată.

- Tr-trebuie să plecăm, sau să plec nu știu.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 07, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

In your shadowUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum