Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 4

Din nou dimineata. Vad totul in ceata si incerc sa-l caut pe Boy pipaind cu mana patura, dar nu-l gasesc. Cred ca e jos sau la plimbare cu bona -mie nu-mi place sa-i zic servitoare-.Trebuie sa ma spal pe fata, mai bine imi fac
un dus. Ma imbrac lejer. In pantaloni de trening bej si un hanorac gri. Azi nu mai am timp sa scriu in jurnal. Cobor scarile si ca o neatenta ce sunt ma impiedic si cad. Ce neindemanatica.

-Ha-ha-ha! Ce ametita este!

-Milen, termina. Las-o pe Kat in pace.

-Khristina are dreptate. Lasa-ma in pace. Cand o sa te porti si tu ca un baiat de 14 ani.

-Vai..

-Hmm..

Ce ma enerveaza. Trebuie sa ma grabesc. O sa intarzii la lectiile de condus. Nu din prima zi. Ma va duce tata ca sa ajung mai repede. Urc in masina si o vad pe Abby ca iese cu Cora la o plimbare. Ca sa iesi pe o strada principala trebuie sa virezi la stanga si dreapta de multe ori. O sa ametesc. Tata porneste masina. Se grabeste sa ajunga. Ma doare capul, simt ca ma invart. Si uite ca am ajuns.

-Sa ai grija de tine. Succes!

-Mersi tata!

Uite masina cu care trebuie sa conduc. E un Seat galben.

-Buna ziua! Tu trebuie sa fii Katerina Petrov. Eu sunt Wiliam Mack. Incantat de cunostinta.

-Buna ziua! Incantata.

-Azi te voi invata care sunt pedalele.

Ne urcam in masina. Imi asez oglida cum trebuie, imi trag scaunul mai in fata si pun mainile pe volan.

-Sa nu-ti iei ochii din fata! Sa nu te uiti nici stanga, nici dreapta. Ai inteles?

-Da, domnule.

-Care sunt pedalele?

Domnul Wiliam e putin sever cu mine. Mi-e greu sa conduc. Vrea sa-i stiu tot. Care e frana, ambreajul si acceleratia, doar el a zis ca o sa ma invete, nu ca trebuie ca eu sa i le stiu. Nu am condus niciodata. Chiar niciodata, doar prin parcarile de la Mall, dar cand nu erau masini, ca de nu, le faceam praf. Ultima oara am intrat intr-un stalp si am ajuns in spital cu mici rani. Nu e nimic grav.

-Prima pedala se numeste "ambreajul". A doua "frana" , iar a treia este "acceleratia". Sa nu apesi pe ea tare. Putem face un accident. Ca sa le tii minte sa-ti aminteste "A.F.A." E simplu sa le retii asa.

-Am inteles.

-Porneste masina. O sa facem o plimbare prin oras.

-Dar ati zis ca ma invatati pedalele, nu ca mergem la o plimbare.

Sper sa nu fac vreo prostie. Pornesc masina. Incerc sa ies pe strada, ma opresc brusc. Se declanseaza airbag-ul.

-Domnisoara Petrov!

Sunt speriata. Am lovit pe cineva? L-am omorat? Ce s-a intamplat? Ridic capul si il vad pe Andy. Ma bucur ca e teafar. E imbracat in pantaloni de trening si un tricou. Ne uitam unul la altul, imi face cu mana si imi zambeste. E asa dragut.

-Domnisoara, Petrov! Ai auzit ce-am zis?

-Da.

-Atunci claxoneaza-l ca sa se dea din fata masinii.

-A, da.

Nu a zis nimic. Cred ca eu nu am fost atenta. Cand il vad pe el uit tot si incep sa rosesc. Il claxonez si pleaca. Apas acceleratia tare si...

-Apasa frana!!!

Apas frana cu putere si ajung in partea cealalta a strazii. Ma uit in spate si vad o decapotabila rosie oprita. Sunt 3 fete in ea. Cred ca mai aveam putin si intram in ele.

-Poti sa te intorci inapoi. Ajunge pe ziua de azi. Il sun eu pe tatal tau cand sa mai vii. Nu esti buna de condus -susoteste el, de parca eu nu l-as auzi-.

-Dar...

-Nici un dar. Intoarce-te de unde ai plecat. Acum!

Dau inapoi si parchez masina. Ies din ea si plec dandu-i "Buna ziua!"ca o fata cuminte si politicoasa ce sunt, chiar daca m-am enervat. Trebuie sa ma intalnec cu Abby, avem ora in 30 de minute.