Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 28

In sfarsit a venit ziua externarii mele. Astept sa vina asistenta ca sa-mi zica sa plec. As iesi singura, fara stirea ei, dar dupa ar putea spune ca sunt neresponsabila sau sa se ingrijoreze nestiind unde sunt. Stau pe marginea patului si imi pieptan parul pentru ca e foarte incalcit. Il prind intr-o coada si acum ma duc sa ma schimb. Imi iau o pereche de blugi, un tricou si ma duc la geam ca sa-l deschid. Imi pun coatele pe pervaz si ma uit la privelistea pe care o am. O campie plina de verdeata cu un lac foarte frumos, cu niste copaci infloriti pe langa. Soarele isi duce razele lui pe suprafata lacului formand niste culori incredibile. Cerul este foarte senin, este ca un taram din basme, dar doar in basme poate sa fie asa. Acest peisaj frumos este pe un panou care face reclama la nu stiu ce, nu prea imi pot da seama ce produs este. In realitate vad multe masini si aud zgomotul lor enervant. Inchid geamul si ma duc in fata oglinzii. Ma uit la cum arat, sunt umflata la fata, cred ca e din cauza somnului in exces. In momentul acesta intra asistenta in salonul meu.

-Buna ziua! Vad ca ai aerisit camera si ai facut curatenie. Ai vrut sa ma scapi de treaba, intreaba ea foarte zambareata.

-Buna ziua! Nu, dar mie-mi place sa stau intr-o camera curata. Ai venit sa ma externezi?

-Da! Semneaza aici, te rog.

-Bine, spun eu facandu-mi semnatura pe o foaie.

-Acum poti pleca fericita, ai scapat in sfarsit din spital.

-Da... Ma poti duce sau imi poti spune in ce salon e prietenul meu?

-Pe holul acesta tot inainte. Trebuie sa-l vezi pentru ca are usa deschisa.

-Bine! Multumesc!

-Sa mai vii pe la noi ca sa-ti mai faci analize si sa vedem daca mai ai ceva din cauza injectarii substantei aceea.

-O sa mai vin! La revedere si va multumesc ca ati avut grija de mine.

-Cu placere, mi-a facut o mare bucurie sa am grija de tine, spune ea zambind la mine.

Ies din salon si merg pe hol uitandu-ma prin fiecare salon sa vada care este al lui Andy. Ajung la marginea holului, ma uit in stanga si nu-l vad aici, dupa ma uit in dreapta si-l observ stand in pat treaz. Bat usor la usa si intru. Deschide ochii mai mult si se lumineaza la fata incepand sa zambeasca dandu-si parul foarte ciufulit din fata ochilor. Ma duc langa el, il iau in brate si-l strang tare dupa care ne sarutam.

-Ce dor mi-a fost de tine, spun eu pe un ton gata sa planga.

-Si mie de tine. Am auzit ca ai fost si tu lovita. Esti bine?

-Eu nu am patit nimic, doar am lesinat langa tine. Sunt bine, dar tu?

-Ma simt foarte bine, as putea iesi din spital azi, dar asistenta nu-mi da voie.

-Eu am fost externata trebuie sa ma duc acasa sau la scoala. Maine poate mergem si-i luam un cadou lui Abby.

-Eu merg cu tine ca sa-i iei tu cadou, eu am deja unul.

-Imi poti spune si mie?

-E secret. Este super special si o sa-l vedeti cand o sa vina momentul deschiderii cadourilor.

-Ma supar daca nu-mi spui! M-ai facut curioasa!

-Te rog, nu te supara, spune el pupandu-ma pe obraz si imbratisandu-ma.

-Bine, bine! Deci, ce vroiai sa vorbim? Abby si restul mi-au spus ca ai ceva de discutat cu mine.

-Da. Pai...

-Si eu am ceva sa te intreb.

-Spune tu prima!

-De ce Amber a putut face asa ceva? Sa te bage in spital? Chiar asa de mult ma uraste? Ce i-am facut?