Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 6

Este sambata. Mananc micul-dejun. Un pahar de ceai cu felii de paine cu gem si dulceata. Vin si fratii mei.

-Buna dimineata!spune Milen si cu Khristina.

-Neata! Vreti sa va pun lapte cu cereale?

-Da.

-Surioara, ce-ai patit de esti asa abatuta? Adica... de cand esti treaza? intreaba Milen pe tonul lui sarcastic si ridica spranceana.

-De aseara. Nu am putut dormi, iar de la 6 stau aici.

-Un motiv?

-Nu e treaba ta.

-Nu e cumva vorba de baiatul ala popular din scoala? Cum il chema? Imi scapa numele. Oricum, nu stii ce sa faci, nu? Sa te duci la intalnire, sa nu te duci...

-Da tu de unde stii asa multe lucruri?

-Zvonurile circula repede.

-Hmm.. Da.. Nu stiu ce sa fac. Ai un sfat pentru mine?

-Du-te!

-Stii.. o sa ma duc, dar acum ma duc sa dorm putin.

-Bine.

Ma ridic de pe scaun, ma duc in camera si ma arunc in pat.

***

-Kat! Trezeste-te! E 5 p.m. Ai 2 ore ca sa te pregatesti.

-Lasa-ma sa dorm, Milen.

Cand deschid ochii cotrobaia prin dulapul meu.

-Ca faci acolo?

-Caut ceva frumos.

-Serios. Pot sa ma imbrac si singura.

-Cum? In pantaloni de trening si un hanorac?

-Nuu...

-Ei nu.

Si incepe sa scoata multe haine. Incep sa le probez, una cate una.
Si asa trece o ora. Pana la urma gasesc tinuta perfecta. O bluza neagra "stufoasa", o pereche de blugi albastri cu talie inalta si o pereche de pantofi cu toc negri.

-Acum cum iti facem parul?

Incepe sa-l invarte dintr-o parte in alta. Se incalceste si el in par.

-Gata!

-Ai stat jumatate de ora ca sa-mi prinzi parul intr-o coada? Puteam sa ma prind singura.

-Da, dar a mea a iesit mai frumoasa decat a ta. E artistica.

-E la fel. In fine.

Zambeste.

-Multumesc ca m-ai ajutat sa ma pregatesc.

-Nu ai pentru ce. Sa nu zici la nimeni ca te-am ajutat.

-Off... Ok.

-Cat e ceasul?

-6.45 p.m.

-Haide. Trebuie sa pleci

-A zis ca vine el sa ma ia.

-Nu stie unde stai. Asa ca, te duci tu la cinematograf si o sa va intalniti sau vezi tu. "Orasul asta nu e mare." O sa va gasiti voi.

-Bine.

Merg la parter, imi iau pantofii si ies pe usa.

-Pa, Milen! Mersi inca o data.

-Pa! Nu ai pentru ce surioara.

Inchid poarta si ma gandesc pe unde sa o iau. Nu stiu nici un cinematograf prin apropiere. O sa o iau prin stanga ca sa ajung pe strada principala.

-Off.. Unde este?

Il vad. Sta cu spatele. Deodata apar niste maini care il iau de gat. Ma opresc. E o fata. Ridica piciorul pe el si ii ia mana si i-o pune pe fundul ei. Cred ca il saruta. Lacrimili incep sa curga pe obrazul meu. Se intoarce si ma vede.

-Kat, stai. Eu nu ...

-Las-o in pace. Vrea sa plece.zice acea fata cu tonul ei minorosita.

-Lasa-ma tu pe mine! tipa Andy la ea.

Plec repede de acolo. Vocea si culoarea parului mi se par cunoscute. E Mary, prietena lui Amber.

-Kat, asteapta!

-Ce mai vrei?

-Sa-ti explic.

-Ce este de explicat? Ca te-ai sarutat cu Mary, in timp ce trebuia sa mergi cu mine la un film. Cred ca asta a fost filmul la care m-ai chemat.

-Nu e adevarat. Ea a venit la mine si a inceput sa ma sarute. Eu veneam spre casa ta.

-Gata! Ajunge! Nu mai vreau sa te mai aud, nici sa te mai vad.

Plec repede de langa el. Intru in casa.

-Ai venit asa repede? Hey.. Ce-ai patit? De ce plangi?

-Lasa-ma.

Urc sus, inchid usa si ma schimb in pijamale. Ma arunc in pat si scriu in jurnal.

"Draga jurnalule,

Mi-am dat seama ce fel de persoana este Andy. Il urasc. E cel mai nesimtit baiat pe care l-am intalnit. Nu vreau sa mai aud niciodata de el. "

-Kat, esti bine? Pot intra?

-Pleaca, Milen! Nu vreau sa vorbesc cu nimeni.

-Dar..

-Niciun dar. Pleaca.

Milen pana la urma nu pleaca si intra in camera.

-Hai zi, ce s-a intamplat?

-Bine. L-am vazut pe Andy sarutandu-se cu Mary. Dupa a venit dupa mine si mi-a zis ca nu-i adevarat ce-am vazut. am zis eu plangand.

-Pe o parte are dreptate. Asta e mana lui Amber. Sigur ea a pus-o. Imi pare rau, dar el a spus adevarul. Nu e vina lui.

-Nu cred. Trebuia sa o respinga. Totusi. Nu-mi place de el.

Se pune langa mine in pat si ma imbratiseaza. La un moment dat adorm intr-un somn profund.