Hope Potter #1

XIII. /Secretul rămâne între noi/

heyoo harleyheads, welcome back😍

sper ca o sa va placa, lucrurile complicate abia incep. va astept cu voturi si comentarii❤️🙈

enjoy
*

- Uite-le!

- Unde e Indiana? A, o tine Hope! E inconstienta?

Strigatul lui Beatrice s-a auzit cu ecou, desi grupul de profesori era mai aproape de cele doua:

- Sunt si eu aici!

Hope inca o tinea in brate pe Indiana, mainile ei firave inclestate in jurul umerilor fetei. Sangele de pe corpul Indianei ii patase hainele roscatei, dar ei nu ii pasa.

- Hope, da-te! Da-te, sa ne uitam la ea!

Mainile ei au fost indepartate de Indiana, iar Hope a realizat ca Lexa era cea care o tragea inapoi. Ochii fetei erau plini de lacrimi, obrajii ii erau patati de sangele Indianei, iar buzele erau si ele ude. Tot de la lacrimi. Tot trupul ii tremura, iar vina i se intensifica in piept, din ce in ce mai mult.

- Indiana! a spus Madame Pomfrey, plesnind-o usor pe Indi peste obraji. Indiana, trezeste-te!

Ceilalti doi Vindecatori, cu care venisera Lexa, McGonagall si Pomfrey, incepusera deja sa vindece ranile de pe spatele fetei, care inca sangerau. Hope privea toata scena cu ochii fixati pe spatele Indianei - pe cuvintele acelea ingrozitoare. Inca nu stia daca trebuia sa le zica profesorilor tot ce se intamplase, inca nu stia daca ar fi facut o mare greseala spunandu-le.

- Hope! a exclamat Bea, oprindu-se fix langa ea si Lexa. Am gasit trusa! Hagrid unde e?

- Sunt aici! o voce puternica le-a facut pe ambele fete sa tresara. Lexa s-a uitat si ea spre urias, care ii lua usor Beei trusa din mana. Multumesc, Beatrice.

- Se trezeste! Hagrid, da-mi trusa! a spus unul din Vindecatori. Am nevoie de bandaje. Tehnica de Vindecare nu merge pana la capat.

- De ce nu merge? a intrebat Beatrice inainte ca Hope sa deschida gura.

- Ranile sunt dure, a oftat Pomfrey. O sa oprim acum sangerarea, dar nu va avea voie sa stea intinsa pe spate. O sa o asezam cumva pe burta pe patul de spital...

Indiana a gemut din nou, iar Pomfrey a mai plesnit-o inca o data usor peste obraz. Fata a clipit confuza, fruntea fiindu-i complet uda. Hagrid i-a sters usor transpiratia de pe frunte, apoi i-a mai dat un bandaj unui Vindecator. McGonagall privea toata scena cu ochi mari, stand cu mainile incrucisate.

- O sa fie bine...? a murmurat Beatrice, strecurandu-si mana in a lui Hope. Roscata nu misca.

- Desigur... a zambit Pomfrey incurajator, desfasurand un sul de bandaje. Ia asta, te rog... Da, normal ca o sa fie bine. Ranile nu au fost facute ca sa o omoare. O sa fie bine in cateva zile... Dar a pierdut mult sange.

Inima lui Hope a facut o tumba puternica. Durerea s-a rasucit si i s-a incolacit intre organe. Simtea durere in tot corpul. Simtea vina. Panica. Disperare.

- Va rog s-o ridicati. O sa Aparem in aripa spitalului, a rostit Madame Pomfrey, dandu-se mai in spate, stergandu-si mainile pe sortul alb.

- Cu grija... a spus McGonagall, punandu-se langa Vindecatori, care o ridicau usor pe Indiana.

Fata nu isi putea misca membrele, iar capul i se clatina pe spate. Ochii pe jumatate deschisi erau fixati asupra lui Hope si Beei.

- Fetelor... Multumesc... ca m-ati vazut...

Apoi lesina din nou.

- Rahat! murmura Bea, acoperindu-si buzele cu o mana.

Hope inchise ochii, rugandu-se ca nimic din ce se intampla sa nu fie real.