VII. Teddy Lupin și viziunea

120 19 24
                                    

- Bine ați venit la prima voastră oră de Apărare contra Magiei Negre pe anul acesta!

Teddy Lupin zâmbea copiilor din sala de clasă, așezat comod pe catedră. Era îmbrăcat cu niște haine destul de groase, iar părul blond îi era ciufulit.

- Mă numesc Teddy Lupin și voi fi profesorul vostru. Să sperăm că nu o să am aceeași soartă ca fosta voastră doamnă profesoară... a zâmbit Teddy, făcând cu ochiul spre copii. Am auzit că postul ăsta e cam... blestemat.

Câteva fete din spatele lui Hope au început să chicotească, iar roșcata a surâs puțin. Indiana, care stătea în banca de alături, lângă David, citea ceva din manual. Beatrice, care stătea în bancă cu Hope, se uita la Teddy cu ochi strălucitori.

- Bea, te holbezi! a murmurat Hope, zâmbind.

Fetele stăteau în ultima bancă, lucru care nu îi plăcea lui Hope, dar toate băncile din față erau ocupate. Apărarea contra Magiei Negre era cursul favorit al roșcatei, iar din spatele clasei nu se auzea atât de bine... cel puțin nu atrăgea atenția...

- Vreau să vă cunosc și eu pe voi, copii. Am să trec pe la fiecare și am să vă rog să-mi spuneți ceva despre voi. Orice.

- Perfect, a murmurat Beatrice, zâmbind spre Hope, cu gura până la urechi.

Hope a mărit ochii, chicotind, apoi s-a uitat la Indiana, care zâmbea spre ele. David stătea liniștit în bancă, aproape dormind.

Hope nu a ascultat ce spuneau ceilalți elevi, în timp ce Teddy se plimba printre bănci.

Se gândea la un singur lucru: cutremurul. Știa că după ore trebuia să vorbească cu Lexa și cu profesoara McGonagall, dar cel mai frică îi era de ce aveau să îi spună ai ei... Știa că și Harley avusese în trecut puteri demonice, dar asta din cauza puterilor de Banshee combinate cu puterile lui Voldemort...

Lui Hope nici nu i se activaseră puterile! Nu știa cum aveau sa evolueze, sau când aveau să i se activeze... Roșcata spera din tot sufletul că cutremurul fusese din cauza puterilor de Banshee.

Dacă fusese altceva... nu voia să se gândească la asta. Nu avea cum sa aibă magia neagră în vene... Toți știau că dispăruse. Fusese și testată. Nu exista nicio urma de magie neagră! Ce altceva ar fi putut fi?

Nu voia să se gândească la alt lucru care îi putea strica călătoria la Hogwarts. Își imagina cu totul altfel primele zile la școală...

- Hope, e aproape de noi! a șoptit Beatrice în urechea roșcatei.

Hope a tresărit, ieșind imediat din gânduri. S-a uitat în stânga, unde Teddy se oprise la banca lui David și Indianei. Bruneta stătea mândră ca întotdeauna și îl privea pe Teddy zâmbind.

- Eu sunt David Abbot! a spus David, iar Teddy a zâmbit.

- Ce poți să-mi spui despre tine, David? l-a încurajat Teddy.

- Sunt glumeț, prietenos și ador cărțile lui Newt Scamander! a spus David vesel, iar Teddy a bătut palma cu el.

- Mă bucur că îți place Scamander! Și eu eram fan al cărților lui când eram de vârsta ta! a spus Teddy.

Apoi, s-a întors spre Indiana. Hope a zâmbit puțin când a văzut-o pe Indi uitându-se spre ea.

- Cum te cheamă? a spus Teddy, la fel de vesel.

- Indiana Lestrange. Nu vă gândiți la Bellatrix Lestrange - sunt din cealaltă ramură a familiei Lestrange, cea îndepărtată, deci nu sunt nebună! a glumit Indiana, iar câțiva din elevi au râs și ei.

Hope Potter #1 Where stories live. Discover now