Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 15~Neasteptat

Alergam nervoasa prin camera mea, tipand si maraind la fiecare minut de furie. Harry ma privea amuzat de pe pat, abtinandu-se cu greu sa nu rada. I-am aruncat o privire ucigatoare, el ridicand mainile in defensa.

-De ce razi ca un dobitoc? Am expirat enervata. Eu am o problema aici si una chiar serioasa, am continuat bagandu-mi mainile in par si continuandu-mi mersul.

-O sa ignor partea cu dobitocul si cum naiba ai uitat sa-ti pui o bucata de material in geanta. Stiind de altfel cat de importanta va fi noaptea balului.

-Da pai scuze ca am fost prea preocupata sa plang dupa un idiot care ma inselase! Am facut ochii mari cand am terminat fraza, privindu-l pe Harry cum se incrunta dand sa iasa din camera. Am fugit repede spre el atingandu-i incheietura.

-Nu, te rog iarta-ma, nu am vrut sa spun asta! Am spus incercand sa ma uit in ochii lui care nu voiau sa ma priveasca.

-Ok, altceva? A spus ironic privind usa.
-Ce? Am intreabat uimita.

-Ti-am explicat tot ce s-a intamplat, nu am stiut ca tu vei fii acolo si ca vei intelege totul gresit. Dar se pare ca nici cu explicatia mea, care da a fost sincera, nu ai uitat, a rostit apasand clanta. M-am pozitionat in fata usii, blocandu-i iesirea.

-Te superi? A spus referindu-se clar la faptul ca ar vrea sa ma dau.

-Ugh! Intelege ca ma doare in cur de ce ai facut atunci, doar ca sincer chiar nu as putea sa uit toata faza de atunci. Eu chiar tin la tine si poate de asta am plans atat de mult incat simteam ca ma inec, dar stii la ce m-am gandit? Ca poate mor si nu o sa traiesc sa vad cum tu o saruti pe Ariana sau cum ai putea sa i-o tragi. Ma gandeam cat de mult tin eu la un dobitoc care pur si simplu mi-a schimbat viata. Poate tu inca nu stii, dar viata mea nu a fost atat de roz. Oricum asta nu conteaza acum, ceea ce conteaza e ca te-am iertat si ca nu ma intereseaza ce s-a intamplat atunci in ziua aia nenorocita, conteaza ca acum esti cu mine si...si nu am apucat sa continui ca buzele lui s-au zdrobit puternic de ale mele, lipindu-mi corpul de usa. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui, bagandu-mi mama printre buclele lui. A gemut cand dintii mei i-au muscat puternic buza, sugand-o mai apoi.

-Te-am inteles de prima data, dar ador cand faci asta, mi-a soptit aproape de ureche, trasand cu limba o linie uda ajungand pana la maxilar.

-Ne jucam, deci? Am marait prefacandu-ma nervoasa impingandu-l de pe mine.

-Doar daca si tu vrei, i-am putut simti ranjetul din glas. Am chicotit si am mers langa bagaj, punandu-ma in genunchi. El a venit spre mine si mi-am ridicat capul, privindu-l in ochii.

-Nu mai fa asta, a gemut el strangandu-si ochii. M-am incruntat nestiind despre ce e vorba, dar imediat mi-a picat fisa si am zis sa-l intarat, doar putin.

Cum si-a deschis ochii, privirea mea a fixat-o pe a lui, eu muscandu-mi buza, trecand mai apoi limba peste cea inferioara. Am gemut usor, la fel facand si el, iar micul mare monstru incepea sa ia amploare. Intr-o fractiune de secunda mi-a prins incheietura tragandu-ma in pat, el fiind deasupra mea. Am inceput sa rad de gestul lui, vazand cum se incrunta, dar un mic zambet ii apare in coltul gurii.

-De ce ma pedepsesti mereu? A spus el facand un botic de catelus care pur si simplu mi-a inmuiat picioarele. Norocul meu ca stateam in pat.

-Fara motiv, am zambit inocent. Ochii lui m-au privit suspicios, ranjind. O nu, ce e in mintea lui?

-Acum o sa...spune si ii simt mainile pe sub tricou, gadilandu-ma. Am inceput sa rad, la fel si el. Incercam sa vorbesc, dar ieseam mai mult un raset.

-Ga-gata, am gafait eu dupa aer din cauza rasului. El doar radea de mine, glasul lui fiind asa frumos. Cred ca as putea sa-l inregistrez si sa o ascult ca pe o melodie. Ii iubesc vocea...si nu numai voce, ci pe el.