𝐇𝐄𝐑𝐒 | נєση נυηgкσσк

Pʀᴏʟᴏɢ/Cᴀᴘɪᴛᴏʟᴜʟ 1

𝐀 𝐉𝐞𝐨𝐧 𝐉𝐮𝐧𝐠𝐤𝐨𝐨𝐤 𝐅𝐚𝐧𝐟𝐢𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧

𝐢𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 : 03.08.2021

𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥: -
____________________________________

ㅤ– Dispari din fața mea până nu te rup mai rău ca pe o cârpă!

Spune el, apoi aruncă cu un pahar după ea. Ea face câțiva pași în spate, atunci când acesta o nimerește și se sparge la contactul cu podeaua. Cioburi. Cioburi care îi ating pielea, lăsând în urmă răni. Vin roșu. Sânge sau doar pete de culoare vișinie?

ㅤ– Nu ești în stare de nimic! Nici banii pe care ți-i dau nu îi meriți!

Ea mai face câțiva pași în spate. Tremură. De frică sau de durere? Îl privește. Frică și dispreț. Și disperare. Totul a ajuns la limita răbdării.

ㅤ– A-Am făcut tot ce mi-ați cerut!

ㅤ– Tot ce ți-am cerut? Eu trebuie să-ți spun ce să faci? Tu nu poți să gândești singură?!

El se apropie cu o mânie foarte vizibilă pe față. Ea se pune în veșnica poziție de "auto-apărare". O privește. Râde. Ea tremură și-și ține privirea în pământ.

ㅤ– Dispari. DISPARI!

Fuge spre camera ei cu toată energia pe care o mai are și încearcă să-și țină lacrimile în frâu, pentru a mai putea vedea ceea ce căuta. Bandaje. Se așează pe pat cu grijă și desface ambalajul unui pansament. Lacrimile îi învăluie chipul din nou, atunci când încearcă să și-l pună pe rană. Sau poate doar fiindcă vede în ce stare a ajuns din nou.

El își face din nou apariția. Îi deschide ușa și o privește. Râde. Ea nu-și ridică privirea.

ㅤ– Vezi că gunoiul e plin. Dacă mă mai uit o singură dată la el, a doua dată n-am să-ți mai spun, Yoonha.

Ea încearcă să se ridice și să nu-l lase să-i observe fața. Se repedă spre ușă, pentru a face ceea ce i s-a spus, dar oricum în zadar. El o prinde de încheietură și o oprește.

ㅤ– Șterge-ți lacrimile. Nu vreau să se afle ce se întâmplă pe aici.

Ea dă din cap și își șterge lacrimile cu mâneca cămășii pătate, apoi părăsește încăperea.

Părăsește și casa. Nu se chinuie să închidă și ușa în urma ei, fiindcă știe că e urmărită. Ca de fiecare dată. Târăște sacul, puterea ei fiind deja dusă de mult. Își privește doar încheietura. De fapt, vânătaia lăsată în urmă cu doar câteva clipe în urmă.

Și ajunge. Dar se pare că cineva o aștepta acolo. Ea se sperie și se dă un pas în spate, dar e trasă din zona vizuală a șefului ei. Vrea să țipe, dar e oprită.

ㅤ– Dacă strigi, ai să-ți creezi probleme cu bătrânul care te urmărește de când i-ai părăsit casa.

Ea se uită panicată la băiatul care ușor își retrage mâna de pe fața ei, dar nu reacționează nicicum. El o privește de sus până jos și se oprește atunci când îi întâlnește ochii.