𝐇𝐄𝐑𝐒 | נєση נυηgкσσк

Cᴀᴘɪᴛᴏʟᴜʟ 11

Autor pov.

Seara, Haeun se trezește, apoi merge în camera lui Jungkook. Văzându-l dormind, se așează lângă el și îl ia în brațe, dar se trezește.

"Ce faci aici?"

"Am vrut să dorm lângă tine."

"Să-ți petreci noaptea lângă mine în pat și nu cu Sungho în tine?"

"De unde știi?"

Jungkook începe a râde.

"Uite-te în ce ești îmbrăcată."

"Aish...D-dar..."

"Culcă-te. Noapte bună."

"Nu am făcut-o pentru că am vrut..."

"Hahahah, încheie subiectul Haeun, nu știi pe cine minți."

"El mi-a dat să beau și..."

"Ce bine a fost aseară. Mă simt atât de bine. Mi-a tras-o așa bine..."

"Nu am spus eu asta."

"Ți-am spus Haeun, încheie subiectul."

"Ei bine, știi de ce am făcut asta?"

"Uimește-mă."

"Pentru că tu nu-mi oferi atenție suficientă. Te superi din orice. Nu am făcut-o niciodată, de parcă ți-e frică de mine. Ba chiar mai mult, te îndepărtezi de mine. De parcă ai avea pe alta."

"Ți-am spus deja că nu sunt genul."

"Atunci nu ești genul meu. Și știi ceva? Chiar mi-a plăcut. Sungho chiar e un băiat minunat."

"Ok."

Jungkook se ridică din pat, apoi se îndreaptă spre ușă, deschizând-o.

"Nu vreau să mă mai simt așa cum m-am simțit acum câteva ore, cum nu mai vreau nici să-mi bat capul sau gura cu tine, pentru că n-am cu cine."

"N-ai cu cine, huh? Tu vrei să ne despărțim?"

"M-ai înșelat. Am încercat să fac să nu-mi pese, dar dacă tu tot insiști cu subiectul ăsta, atunci continuă-l, dar nu la mine în casă."

"Jungkook dacă plec nu mă mai întorc."

"Du-te la acel băiat minunat, care îți poate face pe plac, să-ți facă orice nevoie, să-și termine toți nervii și toată răbdarea cu modul tău de a fi și care te acceptă așa cum ești."

"Jungkook..."

O vede începând să plângă, lucru ce-l face să-și lase toată ura, fiindcă știe că urăște mai mult de cât ea, faptul că se simte prost.

"Îmi pare rău."

"Și mie."

"Nu plânge."

"Tu m-ai făcut să plâng."

"Liniștește-te."

"Lasă-mă!"

Se simte vinovat, adică ea îl face să se simtă, prin prefăcătoria asta.

Haeun iese din cameră, dar Jungkook o oprește.

"Stai aici, te rog."

"Te urăsc, Jungkook! Ești cea mai îngrozitoare persoană pe care o cunosc!"

Haeun intră înapoi în camera lui Jungkook, închizând ușa.

El pleacă în altă cameră, unde se pune în pat și încearcă să adoarmă.

Dimineata

Haeun se trezește și merge în bucătărie, unde își face o cafea și se întoarce în sufragerie, unde așteaptă ca Jungkook să iasă din cameră, iar nu peste mult timp, o face, văzându-l închizând ușa.

"Cum de ai dormit acolo? Cine e în camera cealaltă?"

"Am destule camere pentru a dormi oriunde."

"Când Taehyung venea la tine îl băgai în camera aia mare din capăt."

"Aia era cea mai ordonată și de aia."

"Minți."

"Hai Haeun lasă-mă că abia m-am trezit."

El pleacă spre baie, dar ea se ridică și merge spre camera unde stă Yoonha.

"Yah, Haeun!"

Jungkook, merge grăbit spre iubita sa, apoi vede camera goală.

Jungkook

Unde e Yoonha?

O văd pe Haeun uitându-se prin cameră, unde totul era pus la locul lui, iar dulapul unde avea hainele era fix așa cum a fost înainte să vină aici. A fugit?

"Aish Haeun, cine crezi că putea fi aici?"

"Fata cu care mă înșeli."

"Eu? Doamne la ce căcaturi te gândești."

"De ce ai stat în camera aia atunci?"

"Crezi că dacă te-aș fi înșelat nu aș fi stat cu fata respectivă în cameră?"

"Nu băga scuze."

"Gândești prea mult, Haeun."

"De ce ai venit aici dacă știai că nu e nimeni?"

"Dacă era cineva, crezi că nu aveai acum dovezi?

"E prea ordine aici. Tu nu obișnuiai să faci ordine."

Iese din cameră, apoi merge în restul camerelor.

"Ce ziceam. De ce e așa multă ordine?"

"Ți-ai tras-o cu unul acum o zi. De ce pui atâtea întrebări?"

"Pentru că sunt iubita ta."

"Nu dai dovadă."

"Ce insinuezi?"

"Caută ce vrei. N-ai să găsești nimic."

Jungkook își continuă rutina, nepăsându-i ce face iubita sa prin casă, fiind sigur ca Yoonha este atât de deșteaptă încât să nu lase dovezi că a fost aici. Totuși, gândul că a strâns chiar tot îl îngrijorează, gândindu-se că poate chiar a fugit, și nu cu gândul de a n-o vedea iubita sa.