Cᴀᴘɪᴛᴏʟᴜʟ 20

645 48 3
                                    

Jungkook își bagă capul în pământ.

"Ai nevoie de energie. Nu vreau să ajungi mai rău decât ești acum."

"De ce îți pasă atât de mult?"

"Pentru că îmi pasă. Poate nu am mai vorbit de mult și s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat între noi, dar la urma urmei, nu te pot trata cu indiferență."

Mă uit la el, apoi văd cum îi curge o lacrimă pe obraz, pe care o șterge repede.

"Poate nu-ți face plăcere compania mea, dar nu voi pleca de aici până nu vrei mânca."

"Vom sta aici o perioadă."

Mă ridic de la masă, mă așez lângă el, apoi îi pun capul pe umărul meu.

"Mi-a fost atât de dor să-ți simt parfumul."

"Doar...taci."

Închide ochii, imediat adormind.

De ce e atât de dureros momentul ăsta? De ce nu-mi pot ține lacrimile și sa fiu atât de indiferentă precum el?

Îmi șterg lacrimile scurse și mă uit la el, încercând să nu mă mișc prea mult pentru a-l trezi. Taehyung intră în restaurant și ne vede, dar doar zâmbește.

Știu că suferă, Haeun a fost o persoană importantă în viața lui. Oboseala și suprasolicitarea doar au făcut să îi fie mai rău. Dacă va dormi puțin îl va face să-i fie mai bine.

Peste aproape jumătate de ora, își ridică capul de pe umărul meu.

"Mulțumesc."

Mă uit la el și schitez un mic zâmbet, apoi îl văd ridicându-se de la masă, trăgându-mă de mână.

După ce ieșim din restaurant, îmi dă drumul și mergem la restul.

"Da îți va fi foame, să-mi spui. Oricând."

"Dar tu -"

Restul se opresc, apoi Jungkook se duce la ei, continuând filmările.

Mă uit la el și îl văd puțin mai bine. Cum poate duce atât de mult?

...

"Gata pe astăzi. Mâine vom filma cadrele cu dansul când veți fi cu toții în puteri."

Ne întoarcem la cabană, băieții ducându-se în camera de jocuri, mai puțin eu, Taehyung și Jungkook care am mers în camerele noastre.

"Tu și Jungkook..."

"M-am simțit bine."

"Se vede pe fața ta asta. Mă bucur extrem de mult că ești mai bine."

"Dar totuși mă doare."

"Yoonha, uită-te la mine."

Îmi întorc privirea spre el și mă uit nedumerită.

"Totul va deveni bine și frumos ca la inceput. Doar... mai așteaptă putin."

"Urăsc atât de mult așteptarea asta."

Jungkook

Ajuns în cameră, mă trântesc în pat și iau perna în brațe în încercarea de a dormi, dar nu reușesc. Gândul meu stă din nou la Yoonha, ceea ce urăsc atat de mult. Vreau să-i spun totul, să-mi cer scuze de la ea, să o îmbrățișez. Urăsc atât de mult așteptarea asta, dar știu că n-o să pot face toate astea acum.

A plâns. Cât timp am stat cu capul pe umărul ei am simțit-o plângând, iar ea doar a încercat să stea nemișcată pentru a putea eu dormi. O doare. Faptele mele o rănesc. Mă urasc pe mine pentru tot răul ce i l-am provocat. Mai 3 zile până la ziua ei. Vreau să o mai văd încă odată fericită. Mai 3 zile și voi putea răsufla liniștit că s-a terminat tot ce ține de albumul ăla.

Sunt mai mult decât obosit, dar e mai mult decât oboseală fizică. Este deja ora 5:00 și încă n-am putut adormi. Mă dor toate, dar mai trebuie să trag de mine încă puțin.

Mă ridic din pat, apoi mă duc să-mi iau o cafea, în încercarea de a mai putea sta treaz și rămân la parter până când soarele își face prezența pe cer.

Ora 7:00 și încep restul să se trezească, primul fiind Namjoon.

"Yah, Jungkook! De ce nu dormi la ora asta?"

"Sunt mult prea obosit pentru a mai putea dormi."

"Știi că o cafea nu te va ajuta prea mult."

"Nu contează."

"Ieri am renunțat la părțile cu dansul pentru a te putea odihni tu noaptea asta și tu ești la fel sau poate chiar mai rău decât ieri."

"Voi încerca să fac față. Faptul că nu am putut dormi nu a fost vina mea."

"Gândurile tale au fost de vină, sunt sigur de asta."

"Nu le pot pune stop."

"Te rog să rămâi cat mai concentrat astăzi. Vom avea nevoie de tine în stare bună."

Mă ridic de pe canapea, apoi mă îndrept spre ușa cabanei.

"Unde te duci?"

"Vreau să repet. Acum."

"Te vei obosi mai mult."

"Nu contează."

"Este frig la ora asta."

"Mă voi încălzi dansând."

Ies din cabană, apoi mă duc la unul din locurile unde filmam, începând să repet din ce în ce mai mult ce consideram că nu-mi ieșea până acum.

Taehyung

Mă trezesc, apoi o văd pe Yoonha cu perna în brațe, uitându-se pe tavan.

"Yoonha?"

"Hm?"

"Te-ai trezit de mult?"

"Nu am putut dormi."

"Aish, nu e bine ce faci."

"Am stat toată noaptea și m-am gândit la tot."

"Uneori mă gândesc cum poți rezista atât."

"Oare Jungkook e mai bine?"

"Sper."

Nu am mai mancat de 2 zile și deja începe stomacul să mă doară din nou.

"Îți e foame?"

"Voi mânca când veți mânca și voi."

"Poate ți se va face rău până atunci."

"Nu, va fi în regulă."

"Sigur?"

"Da."

Cu toții se strâng pentru a pleca la filmari, dar nu și Jungkook.

"Jungkook? Unde e?"

Aparent nu sunt sigura care își face griji pentru el.

"E deja la locul de filmat. Încă de la 7 a plecat pentru a repeta. Sper că mai poate trage în continuare până terminăm, cu toate că mi-a spus că n-a putut dormi."

N-a putut dormi? Nu se va simți prea bine...

Plecam cu toții, apoi ajunși îl vedem pe Jungkook cum încă repetă.

Și încep filmările. Totul decurge foarte bine, până când dintr-o dată se vede că nu se mai poate concentra foarte bine. Continui să îl privesc, până când îl văd căzând.

"Jungkook? Jungkook!"

𝐇𝐄𝐑𝐒 | נєση נυηgкσσк Where stories live. Discover now