𝐇𝐄𝐑𝐒 | נєση נυηgкσσк

Cᴀᴘɪᴛᴏʟᴜʟ 9

Peste câteva zile

Jungkook

Mă trezesc, apoi merg spre bucătărie. Aparent Yoonha încă doarme, așa că mă ocup singur. Îmi fac o cafea, apoi mă așez la masă.

Nu peste mult timp își face apariția Yoonha, care speriată fuge spre aragaz, vrând să facă micul dejun.

"Bună dimineata! Îmi pare rău că nu m-am trezit când trebuia."

O prind de mână, oprind-o.

"Încet. Abia te-ai trezit, nu te obosi. E totul în regulă."

"Nu-mi place să mă trezesc după tine."

"Nu contează. Mă pot descurca."

"Micul dejun..."

"Poți să-l faci, dar nu te mai grăbi așa. Te poți lovi și nu vreau asta."

După ce termină micul dejun, Yoonha îl așează pe masă și dă să plece spre camera ei.

"Yoonha?"

"Da"

"Nu mănânci?"

"Nu mi-e foame."

Nu peste mult timp se aude soneria. Pornesc spre ușă, apoi îl văd pe tatăl lui Haeun.

"Unde e Haeun?!"

Mă uit nedumerit la el, neștiind de ce întreabă asta.

"Habar nu am. N-am vorbit cu ea de câteva zile."

"E aici. Sunt sigur!"

Mă împinge din ușă, apoi intră înăuntru, umblând prin casă.

Aish, mai pe Yoonha mai trebuie să o vadă că îmi ia și capul.

Mă duc în bucătărie, apoi văd că Yoonha nu mai este aici.

După câteva minute de căutare, tatăl lui Haeun vine la mine încruntat.

"Jungkook, eu nu mă joc cu tine! Spune-mi unde e Haeun!"

"Nu am habar, v-am spus."

El continuă căutarea, până când îl văd urcând la etaj. Yoonha...

Merg după el, apoi îl văd intrând la mine în cameră, așa că profit pentru a merge în camera lui Yoonha.

Intrând, îi văd picioarele după perdea, dându-mi seama că și-a dat seama de ce se întâmplă. Aish cât de mult o ador.

Își scoate puțin capul, apoi zâmbesc, făcându-i semn să îl bage înapoi. Tatăl lui Haeun vine îndată în camera ei, iar eu mă dau cu pași mici cât mai aproape de perdea, cât s-o pot acoperi pe Yoonha.

"Dacă nu e aici, spune-mi unde e."

"Uitați domnule, dacă aș fi știut unde e fiica dumneavoastră, nu v-aș fi spus? Nu am ce ascunde."

"Dacă nu știi, de ce nu te chinui să afli? Atât de mult îți pasă de fiica mea?!"

"Nu cred că pot face asta dacă veniți la mine în casă și îmi controlați tot ce e aici."

"Nu fi obraznic!"

"V-ați convins că nu e aici?"

"Caut-o!"

"Sunați-o!"

"Ce derbedeu ești! Crezi că n-am încercat să fac asta?"

"Mulțumesc! Acum puteți ieși afară din casă dacă tot n-ați găsit pe nimeni?"

"Fii atent la mine! Dacă nu-mi găsesc fiica, o încurci!"

"Nu este proprietatea mea și nici vreun câine pe care să-l țin în zgardă lângă mine. Când o să vrea, o să vină acasă."

"Și dacă a pățit ceva?"

"Este Haeun. Chiar credeți că e atât de proastă?"

"Eu te-am avertizat!"

Iese din cameră, ca mai apoi din casă șj mă duc după Yoonha. Îi trag perdeaua din față, apoi tresare.

"Hei, hei! Eu sunt."

Spun cu un mic râs.

"M-ai speriat!"

"Vezi că ți se vedeau picioarele."

"AISH! Nu mi-am dat seama!"

Spune, apoi o vâd începând să-și dea cu pumnul în cap.

"Yah! Ce faci? Oprește-te!"

Îi prind pumnul în mână, oprind-o. Deja îi puteam vedea câteva lacrimi în ochi.

"Yoonha, ești ok?"

Ea refuză să răspundă, lăsându-și capul în jos.

"Totul e în regulă. Nu te-a văzut. Ba chiar îți mulțumesc că te-ai ascuns."

"Degeaba."

Mă apropi de ea, apoi o iau în brațe.

"Nu plânge. E totul bine."

Când simt că s-a calmat, îi dau drumul și plec pentru a-mi lua telefonul.

"Haeun..."

Încep să o sun, dar nu răspunde. Întru pe snap, apoi văd că are locația pornită. "Haeun, acum 30m"

"Yoonha, mă întorc peste vreo oră."

Plec spre mașină, apoi pornesc spre adresa aceea.

Ajungând la acel bloc, aștept până când cineva iese.

"Mă scuzați, ați văzut această fată astăzi?"

Spun, apoi îi arăt doamnei o poză cu Haeun.