Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Începuse să se însereze când am plecat spre campus. Timpul petrecut cu Wess a fost minunat. După discuția purtată, ne-am mai plimbat prin parc și am mai urmat mici discuții cu Wess. Pare un tip super de treabă, mi-a povestit mai multe despre Kim și părinții lui, din câte mi-a povestit Wess par a fi niște oameni super de treabă. Am încercat să evit să vorbesc despre familia mea, și mă bucur că Wess nu a pus întrebări. Mi-a mai povestit despre evenimente mai plăcute sau mai puțin plăcute din cariera sa.
Ajunși în campus arunc o privire prin împrejur și observ că este destul de gol, se mai vedeau câțiva studenți pe scările căminului fumau, alții povesteau și râdeau. Îl recunosc pe Taylor stând de vorbă cu o brunetă focoasă ambii râdeau, mai mult bruneta care părea fermecată de ceea ce îi spune Taylor. Îmi întorc atenția spre Wess.
–Mulțumesc, pentru azi.
Îmi ia mâna întra lui și îmi mângâie articulațiile cu degetul său mare.
–Sper că ți-a plăcut, iar data viitoare îmi voi da silința să iasă mai bine. Îi zâmbesc fericită de ceea a spus.
Telefonul lui sună, semn că are un apel. Răspunde, dar nu îmi dă drumul la mâna, încerc să nu fiu atentă la conversație, până la urma urmei, nu e treaba mea. Îmi focusez atenția spre campus, o văd pe Ayla împreună cu iubitul ei, ambii se îndreaptă spre mașina lui Dewei ținându-se de mână, sunt fericiți, se vede că se iubesc, ambii radiază unul lângă altul. Sper ca într-o zi, să fiu și eu la fel de fericită ca Alya. Sper să găsesc și eu persoana potrivită care să mă facă să radiez lângă ea.
–Hei, ești cu mine îngeraș.
Glasul blând al lui Wess mă trezește din starea de visare în care am intrat.
–Da, scuze, mă gândeam la ceva, îi zâmbesc puțin stânjenită.
–Eram și eu prezent prin gândurile tale?
–Nu se spune.
Mă aplec peste schimbătorul de viteză și spre surprinderea lui, îi aplic un mic sărut pe obraz. Rămâne câteva clipe împietrit, dar își revine imediat și îmi arată unul din zâmbetele lui radiante cu care e capabil să îmi topească inima. Apoi îi șoptesc:
–Noapte bună.
–Noapte bună, îngeraș.
Cobor și mă merg ușor spre cămin, îmi scot telefonul și văd că este puțin trecut de oră 8. Evit privirile curioase pe care le primesc și mă îndrept spre cameră.
Deschid ușă și rămân surprinsă la imaginea din fața mea. Jade avea picioarele pe de o parte și alta a mijlocului lui Ezra, care stă sprijinit de tăblia patului, și se sărutau de parcă ziua de mâine nu ar mai exista. Ezra își ținea mâinile pe talia ei. Cei doi nu par a-mi fi sesizat prezența, iar în momentul ăsta mă simt a naiba de stânjenită de postură în care sunt pusă.
