Îngerul cu aripile frânte

■Capitolul 32■

   Două ore mai târziu, stau așezată pe marginea patului îmbrăcată într-o rochiță neagră simplă, starea mea de agitație crește tot mai mult de la un minut la altul, inima stă să îmi iasă din piept, simt că sunt pe cale să am un atac de panică numai gandindu-mă la seara asta.

   O urmăresc pe Ayla care se plimbă dintr-o parte-n alta, neavând stare și bolborosind lucruri pe care nu sunt în stare să le înțeleg. După alte câteva ture de cameră se oprește în fața mea și își pune mâinile în șolduri.

   –River ar trebui să apară din clipă-n clipă, sper doar să nu întârzie, tonul îi trădează starea de agitație pe care încearcă să o mascheze în fața mea.

   –Poate ar fi mai bine dacă pur și simplu, nu ar veni, încep să îmi frământ mâinile în poală când o văd aruncându-mi o privire de parcă aș fi spus cel mai stupid lucru.

   –O să mă prefac că nu ai spus ceea ce tocmai am auzit. Acum, sper doar ca tâmpitul să facă o impresie buna și să nu vină cu mâna goală.

   –Nu cred că are importanță dacă va face o impresie bună sau nu, nu suntem împreună până la urmă.

   Își dă ochii peste cap, într-un gest de exasperare, apoi pufnește strângându-și brațele la piept și mă fixează cu privirea.

   –Nu conteaza ceea ce zici tu acum, contează ceea ce crede tatăl tău,  iar el crede că tu si River formați un cuplu, nu își mută privirea nici o secundă cât timp vorbește și nu pot să nu remarc accentul pe care l-a pus pe ultimul cuvânt. Așa că, tipul ar face bine să facă o impresie bună și să se comporte ca atare.

   Își încheie triada cu un gest prin care își dă părul lung si rosu pe spate, apoi se trântește lângă mine, începând să își butoneze telefonul.

   Cuvintele Aylei se repetă în mintea mea, și are dreptate, tata crede că eu cu River formăm un cuplu, zâmbetul lui din momentul în care i-am spus îmi apare în minte, iar vinovăția începe să mi se cuibărească în suflet. Tresar când tonul de apel al telefonului meu acoperă liniștea lăsate brusc în cameră.

   –În sfârșit a ajuns, răspunde-i poate a uitat numărul camerei.

   Ii zâmbesc slab în timp ce iau telefonul pentru a răspunde, dar rămân blocată atunci când văd numele lui Wess pe ecran, doar simpla vedere a numelui lui îmi face inima să rateze o bătaie, iar mâinile încep ușor să îmi tremure, după câteva momente apelul se oprește, dar nu apuc să răsuflu ușurată deoarece acesta sună din nou.

   –Nu-i răspunzi?

   Mă întorc spre Ayla, de a cărei prezență uitasem pentru un moment, aceasta mă privește curioasă, fiind sprijinită de un maldăr de perne și sorbind dintr-o doză de suc. Întorc telefonul spre ea, iar ochii acesteia se măresc de surprindere, apoi surprinderea este înlocuită de furie.

   –Nemernicul...Ce mai vrea?

   –Nu știu, și nici nu cred că vreau să aflu, oftez si îi resping apelul.

   –Nu îl permite să te afecteze din nou, Ev!

   Ayla se ridică de la locul ei si vine spre mine, mâinile ei îmi înconjoară mijlocul într-o îmbrățișare caldă.

   Amândouă ne întoarcem atenția pe ușa camerei care se deschide. Mă așteptam să o văd pe Jade dând buzna în cameră, la naiba, m-aș fi bucurat ca Jade să fie cea care tocmai intra in cameră. Dar în schimb dau de doi ochi verzi care mă analizează cu o privire de-a dreptul furioasă.

   –Noi doi încă nu am terminat, se îndreaptă spre mine cu pași calculați, fac un pas în spate mărind distanța dintre noi.

    Ayla se pune în fața mea, pentru a pune mai multă distanță între noi, iar asta pare să îl scoată din sărite mai tare pe Wess.

   –Nu te băga, roșcato, nu e treaba ta!

      –Nu îmi spui tu mie, ce să fac!  Frate și când mă gândesc că, la început te-am considerat sexy, îmi provoci silă.

   –Uite ce e roșcato, îți mai spun o singură dată, Wess respiră adânc pe parcă ar încerca să se calmeze, apoi continuă. Nu. Te. Băga.

   M-a surprins faptul că Ayla chiar s-a dat la o parte, ceea ce l-a determinat pe Wess să se apropie.

   –Noi doi nu mai avem nimic de discutat, am lămurit deja totul, deși încerc să par neafectată de apropierea lui, vocea îmi tremură și îmi simt buzele brusc uscate.

   –Îngeraș, doar tu ai discutat, acum e rândul meu, se apropie mai mult de mine, buzele lui fiind la doar câțiva centimetri ce ale mele, fără să vreau privirea mi se fixează pe buzele lui, parfumul lui îmi acaparează simțurile, iar eu îmi strâng ochii, pentru a încerca să scap de stările care mă încearcă, vom merge într-un loc linistit, iar acolo vom discuta și ne vom rezolva problema continuă să îmi șoptească ușor.

   Îmi ridic privirea și îl surprind privindu-mi buzele, înghit în sec când își trece limba peste buze. Îmi scutur capul de parcă aș putea izgoni toate gândurile care îmi alerga prin minte.

   –Nu, șoptesc, și am impresia că nu m-a auzit asta până să îl văd că îmi rânjeste drăcește.

   –Iubito, dar nu țin minte să te fi întrebat, doar te-am anunțat.

    Câteva clipe mai târziu mă trezesc aruncată de parcă aș fi un sac de cartofi pe umărul lui Wess.

Heeei! Vreau îmi cer scuze pentru eventualele greșeli, dar m-am grăbit când am scris si am vrut să postez cât mai repede, așa că nu l-am mai verificat înainte sa-l postez❤ sper totuși ca va plăcut noul capitol❤🤍