Evelyn Evans o tânără de 19 ani, este o fire timidă cu o încredere în sine aproape inexistentă. Aceasta pleacă departe de acasă la un colegiu din New York cu scopul de a deveni un medic renumit. Cu timpul își dă seama de adevăratul motiv pentru care...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aud mai multe voci înfundate în jurul meu, încerc să îmi dau seama ceea ce spun dar nu mă pot concentra, durerea de cap este prea mare, încerc să mă ridic dar gem de durere, zona arcadei îmi pulsează și nu înțeleg de ce, murmurele se opresc brusc, iar vocea panicată a lui Jade îmi ajunge la urechi.
–Dumnezeule, Evelyn, ești bine?
Dau aprobator din cap apoi îmi deschid cu greu pleoapele, iar imediat ce mă obișnuiesc cu lumina din cameră, dau de patru perechi de ochi care mă privesc îngrijorați.
–Ce s-a întâmplat?
Vocea îmi este răgușită, mă strâmb când durerea de cap mă săgetează, încep să îmi masez tâmplele, iar mare îmi e mirarea când simt un plasture deasupra arcadei.
–Ai leșinat, fato am tras cu toți o sperietură pe cinste, Ayla e cea care îmi aduce la cunoștință.
Am leșinat? Nu imi amintesc să mai fi leșinat până acum. Dar imediat împietresc.
–Micuțo, ești bine? V-am spus că trebuie să o ducem la spital, halal medici în devenire.
Ignor remarca lui River și încep să mă rog ca totul să se fi întâmplat în mintea mea, ca totul să fi făcut parte dintr-un coșmar. Cu vocea tremurată dau glas gândurilor ce mă macină.
–Te rog, spune-mi că totul a fost un vis, un coșmar, că nenorocitul ăla de articol nu există, îl implor pe River din priviri să îmi spună că nu a fost real, dar privirea lui descumpănită îmi spune ceea ce mă interesa.
Gândul îmi fuge imediat la tata, imi iau telefonul și îl deschid imediat, putea ușurată când constat că nu am nici un apel de la el, înseamnă că nu a văzut știrea dar sunt sigură că o va vedea curând, și mai sunt sigură că va fi al dracu de nervos. Ce naiba trebuie să fac acum? Nu îl pot minți, trebuie să îi spun adevărul, asta dacă nu i-l va spune Emily până la urmă. Sper doar că mă va asculta până la final.
Tresar când telefonul sună în mâna mea, cu ochii mari mă uit la apelant și nici nu știu dacă ar trebui să răsuflu ușurată că este Emily, nu mai stau pe gânduri și îi răspund.
–Alo?
–Evelyn, am văzut știrile, ești bine scumpo?
–Tata le-a văzut? O întreb singurul lucru care mă interesează.
–Tatăl tău încă doarme, răsuflu ușurată, dar nu apuc să mă relaxez că Emily continuă, Evelyn, nu știu ce se va întâmpla când se va trezi, scumpo apari în toate tabloidele, nu cred că îl pot împiedica să vadă asta. O sa fie nervos.
–Știu.
–Scumpo, trebuie să vi să îi spui tu, înainte să vadă articolele, îl voi ține la distanță de articole cât voi putea.
