După ce am ajuns acasă, m-a dus în sufragerie și a început sa ma certe. - AMANDA, TU NU EȘTI NORMALA LA CAP, CUM AI PUTUT SA STAI CU NEMERNICUL ĂLA? - Tata lasă-mă sa îți explic! - DE FIECARE DATA TI-AM SPUS SA TE FEREȘTI DE PERSOANE CIUDATE SI TU STAI PE LÂNGĂ EL? - Am vrut sa te ajut! - SA MA AJUTI PUNANDU-TE PE TINE IN PERICOL? CE A FOST IN CAPUL TĂU, DACĂ ȚI SE ÎNTÂMPLA CEVA? - Tată eu am vorbit cu el la club când am fost ieri, dar nu știa cine sunt și am vrut sa intru în vorba cu el sa pot obține informații, și azi la ședința a apărut acolo și directorul m-a dat de gol! - Amanda tu realizezi ce ai făcut? M-am luptat o groaza de timp ca el sa nu afle cine e fata mea, pentru ca vei fi pusa în pericol! - Îmi pare rău, am vrut sa te ajut! - Fii atentă, de azi încolo nu pleci nicăieri fără oamenii mei după tine, oriunde pleci vei avea pe cineva cu tine! - Dar tată...! - Niciun cuvânt în plus, nu pot permite sa ți se întâmple ceva! - Bine, imi pare rău! - Of Amanda, sunt tatăl tău și îmi dau seama ca nu te simți confortabil în mediul asta, dar e spre binele tău! - Înțeleg... Tata nu putea sa stea prea mult timp supărat pe mine, m-a luat în brate, zambindu-mi cald și sărutând-mi fruntea. După un timp stăteam în camera și am sunat-o pe Jeniffer povestind-i ce s-a întâmplat. Era târziu și stand pe telefon am adormit. Pe la 2:00 noaptea am fost trezita de un apel, iau telefonul și raspund: -Alo! - Cam somnoroasa, dormeai? Era o voce de bărbat dar părea cunoscută - Cine ești? - Asa repede m-ai uitat, domnișoară detectiv? Realizasem cine e și am sărit din pat imediat. - Ce vrei? - Am vrut sa vad ce face mica raza de soare a șoricelului! - Oh mai lasă-ma și nu îmi mai jicni tatăl! - Spun adevărul drăguță, nu îl pot numi motan pentru ca el mereu își ratează prada! - Nu fi asa de sigur! - O sa vezi! Dar sa trecem peste acest subiect neinteresant, presupun că tăticul tău ți-a pus companie peste tot! - Nu e treaba ta, de nemernici ca tine pot scăpa și singură! - HA HA HA, ești amuzantă drăguță dar nu ma cunoști, eu ceea ce vreau, obțin, indiferent de circumstanțe! - Sa nu crezi ca ma sperii cu amenințările astea! - Vad ca ai curaj, îmi place! Ma enervase rău, i-am închis telefonul și am blocat numarul sa nu ma mai sune. Se făcuse ora 7:00 și trebuia sa plec la facultate, de la telefonul nemernicului nici somnul nu ma mai luat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Asa arătam
Am coborât la bucătărie sa mănânc ceva înainte de plecare și vad 4 bodyguarzi lângă ușă. - Amanda, aceștia sunt oamenii care te vor escorta unde vei avea nevoie! - Dar de ce asa mulți tată? - Amanda o sa vezi ca nu e atât de simplu pe cât crezi, nu îl cunoști pe nenorocitul ăla! - Bine tată, eu trebuie sa plec! - Ai grija scumpo! - Da! - Va rugăm să ne urmați domnișoară! Când ajung la garaj, vad o mașină luxoasă cu geamuri fumurii. - Nu credeți ca o sa atragem atenția cu mașina asta? - Domnișoară trebuie sa va ținem sub protecție, va rugăm să ne urmați procedurile! - Bine! - Urcați va rog! Peste 20 de minute ajungem la facultate, bineînțeles ca se uita tot batalionu la mașină și toți atenți sa vadă cine coboară din ea. Unul din bodyguarzi îmi deschide portiera și toți se uitau lung la mine văzând ca eu eram înăuntru . Stiau ca sunt fiica marelui detectiv dar niciodată nu am venit înconjurată de paznici și cu o mașină atât de luxoasă, ma simțeam de parca ma duceam la o casa de modă. În fine, am intrat la ore, iar oamenii tatei stăteau în fata facultății. - Off Amanda, cred ca îți e foarte greu sa trăiești asa! - Jeniffer, crede-mă ca încerc sa ma adaptez, cu toate ca tata mai mult iese în evidență făcând lucrurile astea! - Da dar nu te poate lasă asa, ai nevoie de protecție! - Mdaa asa e... Sa făcut ora 14:00, cursurile s-au încheiat. Am ieșit și ma duceam către mașină, dar nu mai era acolo. M-am gândit ca poate au parcat în alta parte asa ca am dat ocolul clădirii și insfarsit am văzut-o, era lângă ruinele din laterala facultății. M-am apropriat, deschid portiera, dar nu vad pe nimeni înăuntru. Ce naiba, unde au dispărut? Mi-am întors privirea și ma trezesc cu ceva negru pe cap, nu mai puteam vedea nimic, opuneam rezistenta dar nicio șansă, era prea puternic. - Cine ești, lasă-mă! AJUTOR! Începusem sa amețesc și aveam o stare de somnolență. - Cloroform? Nu mai aveam putere, mi se întunecase privirea și ușor, ușor am adormit.
