MY CRIMINAL 🖤

FAVOARE RĂSPLĂTITĂ

Jungkook avea febra foarte mare, era într-o stare foarte critica și nu mai aveam medicamente.
- Trebuie sa facem ceva!
- Amanda, trebuie sa ajungem la spitalul din centru, acolo am cunoștințe și îl pot trata fără sa afle nimeni , dar cum sa ieșim, sunt peste tot mascați!
Eram disperata, nu știam ce sa fac, nu voiam sa moară, mi-a salvat viata.
- Taehyung, am un plan!
- Ce plan?
- Am sa creez eu diversiune, tu iei alta mașina și pe asta mi-o lași mie, în felul asta toti vor veni după mine!
- Ești nebuna, asta e moarte sigură, nu te las sa faci asa ceva!
- Nu îți face griji am sa îl sun pe tata și va veni după mine!
- Te duci tu cu Jungkook, lasă că mă descurc eu!
- Nu pot sa merg eu, nu cunosc pe nimeni.... Înțelege Taehyung nu se întâmplă nimic, trebuie sa ne grăbim, nu mai rezista mult!
- Bine dar ai grija, sa îl suni repede, dacă nu...
- Va fi totul bine, sa mergem!
Am luat repede mașina și am plecat urmând planul. Ma tot gândeam la Jungkook, sper sa se vindece. Ma plimbam prin oraș dar nu se vedea nimic, dintr-o data aud cum trage cineva din spate, și a spart geamul din spate al mașinii. Ah, aici erați, hai veniți încoace viermilor! Am întors repede mașina și ma îndreptam către secția mare de politie, unde lucra tata. Focurile de arma nu mai încetau, aveam varza spatele mașinii, sper sa reziste pana ajung. In timp ce ma urmăreau, am văzut în oglindă ca a scos unu arma pe geam, și țintise către cauciucuri. Crezi ca sunt proasta, stai ca te rezolv acum! Conduceam în zig zag și nu mai putea nimeri asa ca a renunțat. Am luat telefonul și l-am sunat pe tata dar nu răspundea. Ohhh Haideee, tocmai acum nu te-ai găsit sa raspunzi! Apoi l-am apelat pe Namjoon, prietenul lui cel mai bun.
- Alo! Namjoon?
- Amanda, tu ești?
- Da, te rog vino cu tata repede, sunt în pericol!
- Spune-mi repede unde ești!
- Ma îndrept către ieșirea din oraș principala, grăbiți-vă sunt urmărită!
- Amanda, stai fără grija, ajung cu tatăl tău imediat, rezista pana atunci, o sa fim fix la ieșirea din oraș!
- Bine!
Atenta la apel sa cer ajutor, au tras în cauciucuri. Nuuu! Pierdusem controlul mașinii și m-am oprit cu ea la marginea unui pod. Nu se poateee, mai aveam puțin și ajungeam! M-am dus repede pe lângă pod înainte sa ajungă ăia. Sper sa fie tata acolo! Alergam grăbită sa traversez podul și mi-au tras în picior. Ahhh!
Eram pe jos, sangeram și aveam o durere groaznica, nu ma puteam mișca. Veneau către mine și erau gata sa tragă. Mi-am închis ochii și l-am văzut pe Jungkook, am simțit ca un fulger și a tresărit deodată, atunci am auzit o voce:
- Nu trageți!
Mi-am întors privirea și îl vad pe tata.
- Tată!
- Amanda!
Chiar dacă eram rănită și lipsita de vlagă, m-am ridicat și am mers către el ca un copil mic ce își face primii pași, i-am sărit în brate plângând și tremurând, el tinandu-ma strans la piept și spunându-mi ca va fi bine.
- Ce se întâmplă?
- Ea nu este de-a lor, este fiica detectivului!
- Nu se poate!
- Eu zic sa va asumați ce ați făcut, tocmai i-ați împușcat unica fiica!
- Domnule, ne pare extrem de rău, am văzut ca este cu ei și.....!
- A fost cu ei pentru ca au răpit-o! Am anunțat chestia asta încă din prima zi!!!
- Ne cerem scuze!!!
- Nu vreau sa aud nicio scuza, trebuia sa va faceți datoria!
- Tată este în regula, încetează, nu e mare lucru!
- Amanda ești rănită, nu pot tolera asa ceva!
- Am spus ca ma simt bine, hai sa mergem!
Înainte de a merge acasă, am plecat către spital pentru a-mi trata rana.
- Tată, spitalul e în cealaltă direcție!
- Nu mergem la spitalul de acolo!
- De ce?
- Vom merge la cel din centru, acolo tratează mai bine și sunt mai grijulii cu pacienții!
Nu știam ce sa fac, la spitalul ala era Jungkook și Taehyung, dacă îi vede tata acolo, va fi grav.
- Tată, e ok, nu trabuie sa mergem pana acolo!
- Amanda, nu mai trata totul cu indiferenta, nu este atât de minora rana, ai nevoie de tratament bun!
După ce am ajuns la spital, am intrat, m-au pus pe targă și ma dus la sala de operație, pentru a-mi scoate glonțul din picior.