Trecuse o jumătate de ora și operația, se terminase. - Cum se simte fata mea? - Domnule, este în afara oricărui pericol, acum se afla la reanimare! - Mulțumesc doctore! Am intrat în sala sa vad cum se simte, dar încă nu își recăpătase cunoștinta. M-am dus lângă ea, am luat-o de mână, am mai stat un pic cu și dupa plecasem la servici mai devreme pentru ca aveam un nou caz de rezolvat. În jurul prânzului, ma trezisem un pic amețita și ma uitam după tata, dar nu era nicăieri. Eram îngrijorată ca poate a aflat de Jungkook. Încet m-am ridicat din pat și am alunecat lovindu-ma de un dulăpior. Auu! Ma durea piciorul și eram slăbită, am încercat din nou sa ma ridic și am văzut jos, lângă pat o scrisoare un telefon și un trandafir.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
De ce sunt jos? Au căzut cand m-am lovit de dulap? M-am uitat și am văzut ca pe scrisoare era numele meu. În mod sigur era tata, știam ca va sta cu mine! Am desfăcut scrisoare sa o citesc :
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nu știu de ce, dar nu m-am mai enervat la cuvintele lui, scrisoarea mi-a lăsat un mic rânjet pe buze. Trebuia sa mai stau încă o zi în spital, pentru recuperare și ma plictiseam rău, nu aveam nimic de făcut sa treacă timpul mai repede. Dintr-o data suna telefonul de la Jungkook și am răspuns: - Alo! - Cum te simți? - Ma simt bine, dar nu ma lasă să plec acasă și ma plictisesc aici! - Atunci hai sa facem ceva amuzant! - Adică? - Știi desenul Pantera roz? - Da, dar ce e cu el? - Vei fi personajul principal! - Ai înnebunit? Vrei sa fug din spital? - Te descurci tu ca ești fata deșteaptă, te aștept la ieșirea din spate! - Nu fac...! Îmi închisese telefonul și nu am mai apucat sa vorbesc. Of ce ma enervează! Dar eram prea plictisita asa ca am pornit ușurel către ieșire. - Tu chiar crezi ca va fugi din spital sa iasă cu tine? - Taehyung, va veni, o sa vezi! - Tu realizezi ca noi suntem urmăriți de politie pentru trafic de droguri și sechestrare, și tu tocmai ești la spital așteptând sa te vezi ca persoana pe care ai răpit-o? - Normal ca știu, dar știi ca nu îmi place plictiseala, ce vrei sa stau ascuns ca ma urmăresc râmele alea? - Presimt ca am sa regret asta.... Într-un final am reușit sa ies neobservata și ma îndreptam către mașina băieților. - Femeia asta chiar e nebuna! - Ți-am spus eu ca o sa vină! - Sa știi ca nu am fugit pentru tine, asa ca nu te umfla în pene, am făcut-o pentru ca ma sufocam acolo! - Da, da am prins ideea, acum hai sa mergem, nu am chef sa ma joc de-a șoarecele și pisica cu gaborii! M-am urcat în mașină și am mers toți 3 la marginea orașului, unde era mai pustiu. Îmi era puțin frica sa nu încerce ceva, dar în buzunar aveam un spray paralizant lăsat de tata pentru autoapărare. - Vrei sa bei ceva? - Nu beau alcool! - Dar cine a zis ca e alcool? - Tot nu vreau! - Stai liniștita, nu am pus nimic în bautură! Mi-a zâmbit întinzând-mi o sticlă de suc, eram puțin confuza, nu știam ce sa fac, dacă îmi face rău? - Jungkook, de ce ai vrut sa ma vezi? Vrei sa te razbuni pe tata și sa îmi faci rău? - Stai liniștita drăguțo, dacă voiam sa îți fac rău, o făceam acum mult timp!Cu toate ca ești fata unui polițist, nu gândești ca el, ai suflet bun dar vrei sa pari puternica, m-ai salvat deși știai ca sunt mafiot și pe deasupra te-am și răpit și acum ești cu mine ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic! Nici eu nu știam de ce făceam asta, dacă tu ești confuz, da eu! Nu am spus nimic, doar am tăcut și ma uitam în jur, evitand sa răspund. - Eu ma duc acasă, nu vreau sa afle tata ca lipsesc! - Te ducem noi! - Nu e nevoie, ma descurc, stați aici ca poate va vad polițiștii! - Nu te putem lăsa seara pe străzi, e periculos! - Și crezi ca îmi e frica? - Nu te baza numai pe faptul ca ești fata ăluia, sunt mulți cărora nu le pasă, pe mine chiar nu ma interesează, ai văzut doar! - Nu mai contează, eu am plecat! Am vrut sa merg dar Jungkook ma prinde de mana. - Nu pleci nicăieri, am spus ca te duc eu! - Și eu am zis ca nu am nevoie! Se apropriase de fața mea, eu pășind înapoi și proptindu-ma de mașină iar acesta și-a pus mâinile în jurul meu. - Dacă nu vrei cu frumosul, te iau cu forța și crede-mă nu vrei! Ma privea foarte atent, aveam un sentiment ciudat și începusem sa roșesc, acesta observa și rânji. - Deci ce alegi drăguțo? Mie îmi convine oricare! Ma enervasem și l-am împins, apoi m-am urcat în mașină bosumflata ca a trebuit sa fac ca el. - Haideți sa mergem porumbeilor! - Porumbei, da sigur, eu cu el? Niciodata! - Hai Jungkook, urca! - Urc în spate! - Bine! - Ce? Nu, nu, nu, stai acolo în față ca era foarte bine, de ce sa vii lângă mine? - Ma simt mai confortabil în spate! - Bine atunci eu ma duc în față! - Taehyung, pornește repede!! - Nu! Taehyung a pornit imediat și nu am mai putut ieși. - Gata, acum stai în spate cu mine! - Ce nesuferit ești! În drum spre casă Jungkook a ațipit și din greșeală și-a pus capul pe umărul meu. M-am uitat la el si nu l-am mai trezit asa ca l-am lăsat sa stea liniștit, dar apoi am adormit și eu. - Jungkook, trezește-te, am ajuns! - Aoleu, am adormit? - Amândoi ați dormit tot drumul, al dreacu și ziceai ca o sa conducem cu schimbul! - Conduc eu la întors! - Ok, trezește-o pe Amanda! Era pe pieptul meu și dormea atât de liniștită, nu mai voiam sa o trezesc. - Ce faci mă, trezește-o! - Hai sa mai stăm un pic! - Ba ești nebun, tocmai stai în fata casei dementului ăla de taicăsu! - Nu îmi pasă, când e ea aici, nu ma interesează de nimic, vreau doar sa stau lângă ea o viață, exact ca acum! - Știu ca o placi, dar nu poți fi împreună cu ea și știi foarte bine de ce! - Nu se va atinge nimeni de ea, o voi proteja! - Jungkook nu te poți lupta cu Ipati, nu ai nicio șansă! - Nu îl mai pot lăsa să îmi controleze viata, nu sunt jucăria lui! - Toți sunt împotriva, nu poți fi cu ea! - Nu ma interesează, nu o pot lăsa altui bărbat, gândul asta ma înebunește, oricât de dificilă e situația, Amanda va fi a mea!
