Ma trezesc într-o cameră mare, nu părea sa fie casa mea. Apoi mi-am adus aminte. -Aoleu, ce s-a întâmplat, unde ma aflu? -Te-ai trezit insfârșit! Ce faci domnișoară detectiv? - TU!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Se pare ca ne revedem! - De ce m-ai adus aici? - Ți-am spus, eu ce vreau obțin, ce ai crezut ca dacă ai acele insecte lângă tine, poți scăpa de mine? - Ești un criminal nebun, va veni tata după tine și o sa vezi atunci! - Asta dacă ne găsește! - O s-o facă! Începuse sa râdă uitandu-se pe geam, asa ca am fugit repede pe lângă el dar nu apuc sa ies din camera, ca apar 2 oameni în fata mea blocând-mi ieșirea. Începuse sa îmi fie frică, am făcut câțiva pași înapoi și m am izbit de el , acesta își pune mâinile pe umerii mei spunând-mi la ureche: - De acum încolo vei sta aici și vei trăi după regulile mele și apropo, sa nu îndrăznești sa mai încerci sa fugi! - Nu ma atinge cu mâinile alea murdare! - Hm! Eu trebuie sa plec, băieți să nu o scăpați din priviri! - Da domnule! - Ne vedem mai târziu drăguțo! - As vrea sa nu! - Ma tem ca nu se poate asta! Ma uitam la el cu scârbă și dispreț, oare cum poate fi asa nesuferit? Era ora 17:00, au trecut 4 ore de cand trebuia sa fiu acasă, cred ca tata e foarte îngrijorat. Stăteam singură în acel dormitor și ma gândeam la o cale de săpare, am studiat fiecare colțișor sperând sa găsesc ceva, dar în zadar. Dintr-o data aud un zgomot puternic de parca s-ar fi dărâmat ceva și apoi încep niște focuri de armă. Nu știam ce se întâmplă, m-am dus lângă ușa și apăsând pe clanță am văzut ca nu era încuiată. Perfect, și eu am stat ca proasta 4 ore în camera asta, cu ușa descuiata! Am ieșit pe hol, dar nu am văzut pe nimeni, toată agitația se auzea de jos, nu voiam sa merg acolo dar nu aveam pe unde sa ies, asa ca mergeam pe furiș către ieșire. Când am ajuns în dreptul scărilor am rămas șocată.
