Limitele iubirii

Schimbător

* My life has come to a point where, it's not that I don't care anymore, I just can't. ;;

C A P I T O L U L 41 "SCHIMBĂTOR"

Perspectiva lui Cerise

Totul părea să revină la normal în grupul nostru, ba chiar mai bine. Întâlnirile noastre la club au devenit mai dese, şi ne înțelegeam din ce în ce mai bine.

Într-o altă dimineață oarecare, l-am întrebat pe Daimon ceva ce mă măcina de mult timp.

"Daimon, crezi că.. a renunțat?"

"Despre ce vorbeşti?"

"Apollo."

"Nu contează. Eu n-am renunțat."

"Poftim?!" Am exclamat. "Intenționezi să ne ucizi pe amândoi?"

"Evident că nu." Râse batjocoritor. "Apollo va primi propriul lui medicament."

"Răzbunarea,..." am oftat, "nu aduce lucruri bune. Trebuie să uiți de asta. Nu m-a mai contactat de mult timp, poate a renunțat."

"Apollo a renunțat? Nu-ți cunoşti fostul  iubit?" Rânji. "Hai să încheiem discuția." Spuse când eu m-am încruntat.

"N-am terminat." Am spus dur. "Ce vrei să faci? Dacă intervine poliția?"

"Vreau să-i arăt de ce sunt în stare." Spuse pe un ton jos şi înfricoşător.

Şi atunci mi-am dat seama cât de serios era. Oricât de mult aş încerca să-l conving, este în zadar. Ura a pus deja stăpânire pe inima lui. Atât de tare încât a uitat ce înseamnă cu adevărat propria-i siguranță, să nu mai zic de a mea sau a prietenilor săi.

"Nu o face.." L-am implorat. "Nu te pot pierde."

"Încă nu înțelegi, nu?" Mă fixa cu ochii aceia albaştri care mi-au înghețat şi ultimul muşchi în corp. Mă speria latura aceasta a sa. Şi de data aceasta, nu puteam eu să o opresc.

"Ce?" Am şoptit.

"Am trăit pentru răzbunare. Pentru ce ne-a făcut şi, mai ales pentru ce ți-a făcut. Pentru că-i cunosc intențiile criminale şi ştiu că dacă ar afla că eu sunt motivul despărțirii voastre, ai fi prima pe listă lui "de omorât". Nici chiar tu n-ai cum să mă opreşti, iubito. "

Mi-am simțit ochii umezindu-mi-se la gândul că bărbatul pe care-l iubesc ar putea muri într-o asemenea confruntare. Iar eu sunt neputincioasă. Pot doar să sper că sentimentele sale pentru mine sunt mai puternice decât răzbunarea. Slabe şanse...

M-am apropiat cu paşi mici de el şi mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său. L-am strâns cu toată forța, simțindu-mă ca şi cum mi-aş lua rămas bun de la jumătatea bună a lui Daimon.

"Te rog nu lăsa asta să fie un obstacol pentru noi."

"Îmi stai în cale." Spuse, fără nicio emoție şi mă dădu la o parte, ieşind din casă.

Am suspinat şi m-am aşezat sleită de puteri pe canapea. Argumentul cu Daimon sigur m-a epuizat. Ca întotdeauna de altfel.

Hotărâtă să nu las emoțiile să mă copleşească, am sunat-o pe Kate să mă ducă până la Marc acasă. Aveam să discut acest lucru cu propriul său frate. El trebuia să ştie ceva.

Am auzit claxonul de la maşină şi, reîmprospătată după un duş scurt, am urcat pe locul de lângă şofer. Kate mi-a oferit un zâmbet cald pe care eu, cu greu i l-am înapoiat. Când eram deja aşezată şi-mi aşteptam prietena să pornească, Daimon încă nu se întorsese. Ceea ce mă îngrijora şi mai tare.

"Eşti bine?" Mă întrebă în drum spre Marc. "Pari pierdută în gânduri."

"Sunt." I-am spus. "Daimon s-a purtat neobişnuit de rece cu mine astăzi. Iar eu, fiind naiva care sunt, l-am rugat să nu plece.. pentru că mi-e frică să nu facă ceva nesăbuit."

"De ce ar face aşa ceva?"

"Vrea să se răzbune pe Apollo cât mai repede cu putință. Iar eu nu l-aş fi lăsat să facă asta.. nu vreau să pățească ceva."

"Dacă nici tu nu-l poți opri, atunci nimeni nu poate." Îmi spuse ceva ce deja ştiam.

"Înțeleg.."

"Ştiu că nu-i momentul potrivit dar, să vezi ce s-a întâmplat cu Kennedy!" Exclamă. Părea chiar surprinsă.

"Ascult." Am chicotit.

"Carlo a dus-o la el acasă, în Italia, să-i cunoască părinții! Nu e minunat? Nu credeam că o voi vedea pe Ken îndrăgostită prea curând."

Am zâmbit, bucurându-mă că şi-a găsit în sfârşit fericirea.

După ce Kate m-a lăsat acasă la Marc şi s-a întors, am năvălit în biroul său, cum fac de obicei.
Marc era întors, cu fața spre geam, uitându-se atent la stropii  de ploaie ce se prelingeau pe fereastră.

"Cerise." Spuse, întorcându-se. "Mi-a fost dor de tine." Am aprobat din cap, jenată.

"Mereu pui oamenii în situații ciudate." M-am încruntat evitând să-l privesc în ochi.

"N-am să te contrazic. Deci, ce te aduce pe aici?"

"Am întrebări despre planul tău şi al lui Daimon legat de Apollo." I-am spus fără ezitare. "Cumva ştiu că şi tu eşti implicat."

"De ce ai crede asta?"

"Daimon are cea mai mare încredere în tine, şi oricât de puternic ar fi, nu o poate face singur."

"Destul de adevărat." Răspunse sec.

"Deci? Aştept explicația."

"Aşteaptă, atunci."

"Marc!" M-am enervat. "Amândoi sunteți expuşi pericolului." I-am explicat. "Mă aştept ca tu să gândeşti mai matur decât fratele tău care a acționat fără să se gândească la consecințe."

"Bine atunci. Îți voi explica motivele lui Daimon, cu care sunt de acord."

Am luat loc în fața lui şi m-am pregătit să ascult şi să încerc să înțeleg mai bine ceea ce are Daimon în minte.

------------

NEEDITAT