Limitele iubirii

Indragostita

C A P I T O L U L 8 "I N D R A G O S T I T A"

Am cautat in dulapul plin cu haine ceva care mi s-ar putea potrivi. Nu voiam sa fie prea extravagant doar ceva simplu, dar nu prea simplu.  Dupa ce, desigur, am rasturnat dulapul cu susul in jos si am gasit o rochie neagra, mulata cu un decolteu acceptabil in forma de inima am decis sa o iau pe asta. Am oftat suparata ca Daimon mi-a cumparat toate hainele din dulap si s-ar putea sa isi aminteasca de rochia asta.

Am aplicat un strat subtire de creion, rimel ca sa imi scoata genele in evidenta si un ruj rosu.

Parul am decis sa il las liber pe spate.

Eram fericita. Eram fericita ca merg cu Daimon la intalnire, desi nu am vrut sa accept asta prima data.

Am coborat scarile incercand sa par cat mai gratioasa, adica sa nu ma impiedic. Asta e foarte ciudat. Sa ies la o intalnire cu rapitorul meu de care, surprinzator, sunt indragostita.

-Arati minunat, iubito. Mi-a spus Daimon muscandu-si buza.

I-am analizat si lui tinuta. Era imbracat intr-o camasa alba peste care era un sacou elegant, si o pereche de blugi negri. Arata atat de bine. Mi-a intins bratul si i l-am cuprins cu mainile mele mici. I-am putut simti mirosul, mirosul sau divin cu care ma hranesc.

-Daimon, unde mergem?

-Surpriza. Ranji.

-Dar vreau sa stiu! M-am bosumflat.

-La un restaurant, iubito.

-E departe?

-Nu.

-Atunci de ce nu mergem pe jos?

-Pentru ca mergem cu masina. Si-a dat ochii peste cap.

-Bine.

***

-E asa frumos! Am zambit.

Daimon m-a dus la un restaurant cu specific italienesc, perfect pentru gustul meu.

Ne-am asezat la o masa mai indepartata, avand o priveliste uimitoare afara din moment ce eram la al doilea etaj al restaurantului.

-Domnule Jones, cu ce va pot servi?

M-am incruntat la chelnerita amenintand-o din priviri. Aproape ca saliva dupa Daimon, si cum de il cunoaste?

Dupa ce ne-am comandat un fel de mancare dintre numeroasele din meniu, am vorbit despre banalitati, pana mi-am adus aminte de ceva.

-Daimon, ai spus ca o sa imi prezinti oamenii cu care lucrezi. Am spus, nestiind cum sa ii numesc intr-un loc public.

-Da iubito. Dar ai fost suparata pe mine saptamana asta, iar eu plecat. O voi face in curand.

-Dar de ce?

L-am vazut pe Daimon tensionandu-se. De ce vrea ca eu sa ii cunosc prietenii?

-E legat de Apollo. A spus intr-un final.

-Adica pentru ca sunt iubita lui Apollo?

-Nu esti iubita lui Apollo. A spus dur incordandu-si maxilarul.

-De fapt, nici nu stiu daca mai sunt.

-Nu mai esti? Un zambet imens s-a asternut pe fata sa. De ce avea reactiile astea cand auzea lucruri rele despre mine si Apollo?

-Nu stiu.

-Eu cred ca nu mai esti. Ranji.

-Nici nu stii motivul. Mi-am dat ochii peste cap.