Limitele iubirii

Obişnuit

C A P I T O L U L 23 "OBIŞNUIT"

Am ieşit nervoasă din avion, ziua trecută a fost plictisitoare. Mama a încercat să mă convingă de ce e Apollo bun pentru mine, iar el desigur că era de acord.

Am facut ochii mari când imaginea cu băiatul care-mi bântuie visele mi-a apărut în față.

Ce face aici?

"Lasă-mă să te ajut, Carrie."

Oh, la naiba. Apollo era cu spatele la Daimon cel încordat şi serios. M-am dus ezitând la Apollo punându-mi mâinile în jurul gâtului său. Surprins de gest, şi-a înfăşurat mâinile în jurul mijlocului meu. Daimon a pornit spre noi cu maxilarul încleştat.

Nu! Nu asta era ideea. Am mimat din buze un "du-te" către Daimon.

S-a uitat confuz la mine, clătinând din cap.

I-am scos limba şi i-am făcut semn cu o mână să se ducă în baia aeroportului.

A rânjit pervers la mine şi m-a ascultat de data asta.

"Cerise, dragă, la ce te strâmbi?" Întreba mama.

Am roşit si m-am desprins din brațele lui Apollo.

"Nimic. Am nevoie la baie." Şi, dusa am fost.

Când am ieşit din raza lor vizuală, cineva m-a luat de mijloc şi m-a pus pe umărul său masiv.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Bună, iubito." Spuse, sunetul meu preferat.

"Lasă-ma jos." I-am ordonat.

M-a ignorat şi, din două mişcari Daimon a ieşit cu mine afară.

M-a lasat jos înfaşurându-şi brațele în jurul meu până la Ferrari.

"Urcă." Îmi spuse când mi-a deschis uşa.

"Şi cu mama ce fac?"

"Are iubițelul tău grijă." Spuse, cu dezgust.

Ne-am întors la asta acum?

Am oftat, urcând în maşină.

Amândoi am tăcut în timpul drumului.

"Este şi ea aici?" Am şoptit când am intrat în casă.

"Normal că da." Pufni. "Mă aşteaptă." Mi-am simțit lacrimile formându-se în ochii mei, dar nu le-am lăsat să cadă.

"Cerise. Îmi pare rău." Spuse, observându-mi expresia. "Emily nu stă aici." Şi-a întins mâna atingându-mi obrazul, degetele sale mângâindu-mi blând pielea. Mi-am lăsat capul în palma sa, închizându-mi ochii.

"Eşti aşa frumoasă."  Şopti, luându-mă în brațe şi aşezându-se cu mine în poala sa pe canapea. "Şi eşti numai a mea. "  Îmi spuse, depărtându-mi picioarele astfel încât să îi înconjor mijlocul. "Doar pe mine mă iubeşti." Vorbi sugându-mi lobul urechii scoțând un mic geamat de la mine.

"Unde e?" Am întrebat cu un nod în gât.

"La hotel. De ce nu vrei să mă crezi când iți spun că te iubesc?"

Fiind rare dățile când Daimon îmi spune că mă iubeşte, lacrimile au năvălit pe obrajii mei şi l-am strans tare în brațe.

"Iubito." A spus, punându-si mâna la ceafa mea şi trăgându-mă mai tare - dacă e posibil - spre el. "Credeam că te-am pierdut." Mormăi în părul meu.

"O să intervina între noi."

"Eu pe tine te vreau. Sigur că o să încerce, ai văzut cum e Emily."