NAUFRAGIATI

Prolog

M-am treziu cu o puternica durere de cap, incercand sa imi dau seama ce s-a intamplat. Urechile imi vuiau de la sunetul puternic din jur...sunetul valurilor...Cu greu, vederea mea incetosata isi revenea.
Ma aflam pe o plaja, inconjurata de o multime de resturi de panza, electronice si multe cutii de bere si suc. In dreapta mea se vedea un iaht, insa ceva nu era in regula. In primul rand, era pe nisip, rasturnat, dar ii lipseau si numeroase bucati. O laterala fusese smulsa complet si plutea departe in larg, carma era facuta bucati si imprastiata pe plaja, iar usa unei cabine lipsea. M-am ridicat cu greu si m-am apropiat de ramasitele iahtului. Am urcat pe punte si m-am indreptat catre cabina principala.
Langa pat, zacand intr-o balta de sange se afla corpul unei fete. Parul saten, naclait de sange ii acoperea fata. L-am indepartat usor si am privit chipul desfigurat si palid, cu ochii albastrii care priveau in gol. Numele de Sara mi-a revenit in memorie.
Sara imi era cea mai buna prietena...sau cel putin imi fusese. Am inceput sa plang si am iesit in graba, parasind puntea si intorcandu-ma pe nisipul cald, unde un baiat statea intins, suspinand, cu lacrimile siroindu-i pe fata. M-am apropiat incet de el. Incetu cu incetul, amintirile acelui chip arogant dar fermecator imi reveneau in minte. Jay.
I-am sarit in brate, fiind recunoscatoare ca nu am fost lasata singura in acest iad pustiu. El mi-a raspuns la imbratisare, astfel ajungand sa plangem impreuna. Printre suspine, tot ce am reusit sa spun a fost: Unde suntem?