NAUFRAGIATI

Capitolul 1

Cu cateva zile in urma
M-am trezit deranjata de soneria de la intrare. Somnoroasa, am coborat cascand, pentru a vedea cine era nesimtitul care ma trezise. In fata usii mele era Sara, cu un zambet urias pe fata. Eu si Sara suntem cele mai bune prietene inca din clasa I, si in toti acesti 12 ani nu ne-am certat niciodata. Insa daca mai continua cu trezitul la astfel de ore, ei bine...orice are un inceput.
-Rose!! Nu o sa iti vina sa crezi ce facem maine!! O sa fie minunat!!striga ea din toti plamanii.
-OK Sara, am inteles,o sa fie fantastic, dar poate imi spui si despre ce e vorba.
-Parintii mei sunt plecati toata saptamana la New York, pleca in seara asta si au hotarat sa ne ia si pe noi patru cu avionul lor personal. O sa ne lase la casa de vacanta a lui Alex din Franta. Si ne-a promis ca o sa mergem si cu iahtul!!
- Noi patru? Care patru??
- Pai...nu te enerva...dar... vine si Jay.
Jay era fratele Sarei. Era cu un an mai mare ca noi si arata superb, insa aroganta sa si impresia ca poate avea orice fata imi crease un adevarat dezgust la adresa lui, asa ca am preferat sa il consider doar un prieten indepartat, de dragul Sarei. In ciuda prezentei acestuia, am hotarat sa ma alatur acestei excursii. Nu aveam de gand sa il las sa imi distruga aceasta vacanta.
Am inceput sa impachetam costume de baie si haine subtiri, de vara, sandale, dar si rochii mai speciale si pantofi cu tocuri inalte.
Seara, toti patru ne-am strans la casa Sarei, de unde am plecat alaturi de parintii acesteia spre aeroport.

Cand am urcat in avion am simtit ca mi se prabuseste lumea. Locurile erau dispuse cate doua, la distante considerabile de celelalte. Si evident ca soarta nu a fost de partea mea. Sara s-a asezat langa Alex, parintii ei impreuna si eu si Jay am ramas pe locurile cele mai indepartate, in spate.
La inceput, amandoi am incercat sa fim prietenosi, insa neavand prea multe subiecte comune, am renuntat repede. Fiind seara dupa fusul orar din tara noastra, am adormit.

****************
M-am trezit somnoroasa, auzind numeroase voci in jurul meu. Am deschi ochii si am constatat, spre groaza mea, ca adormisem cu capul pe umarul lui Jay. Am sarit ca arsa, iar el a inceput sa rada, luandu-ma de mana si zicandu-mi la ureche:
-Puteai sa mai dormi, stateam chiar bine.
Am vrut sa ii raspund, insa ce putem sa ii zic?! In capul meu totul era ravasit. Obrajii mi se inrosisera si, constatand ca inca ma tinea de mana, m-am retras brusc, cu pretextul ca aveam nevoie la toaleta. M-am ridicat ametita, incercand sa nu cad din picioare.
Ajunsa in baie, m-am uitat in oglinda. Fata mea era palida, iar pe obrazul stang se vedeau imprimate cutele camasii lui Jay, semn ca intr-adevar avusesem parte de un somn bun. Ce se intampla cu mine? De ce reactionam asa la actiunile unuia precum Jay?! Nu trebuie sa ma las pacalita de acea fata superba, acei ochi caprui, perfecti si.... Nu! Nu am de gand sa ma las folosita de el, ca apoi sa ma arunce ca pe o carpa veche. Eu vreau iubire, ceea ce nu cred ca Jay ar putea fi capabil sa ofere.

**la media e Rose**