NAUFRAGIATI

Capitolul 5

IN PREZENT
Stateam de mai bine de o ora pe plaja si ne tineam in brate, tremurand si plangand, cand Jay s-a ridicat si, pe un ton serios, a zis ca trebuie sa golim iahtul. Avea dreptate, nu stiam unde ne aflam, probabil pe vreo insula nedescoperita de omenire, iar singurele lucruri care ne puteau asigura supravietuirea pentru o perioada de timp erau ramasitele de pe iaht.
  Soarele ne indica apropierea orei pranzului si la fel si stomacul. Eram lihnita, nu mai mancasem nimic consistent de la micul dejun servit cu Jay inainte de plecare si oricat incercam sa imi iau gandul decla asta, sunetele stomacului ne reaminteau de lipsa hranei. Am urcat din nou pe iaht si am inceput sa scotocim frenetic prin cabine, aruncand afara valizele cu haine si lazile frigorifice, precum si minifrigiderul din cabina mare. Cand in sfarsit am terminat cu asta, era aproape de amiaza. Ne-am asezat pe plaja,analizand cele obtinute de pe iaht. Nu aveam multa mancare, doar cateva felii ramase din pizza lui Alex, un sandwich cu pui si inca unul cu cascaval, muscat intr-un colt. Pe langa astea, mai gasisem cateva pachete de biscuiti, o punga de chipsuri inceputa si cateva fructe. Pizza si sandwichurile trebuiau mancate cat mai repede, pana nu se alterau, iar de restul urma sa tragem pana gaseam altceva comestibil. Insa si mai greu era gasirea unui adapost. In padurea aceea puteau exista multe animale periculoase, iar noi eram complet fara aparare. Am fost nevoiti sa scoate cadavrul Sarei, pe care l-am acoperit cu nisip, pietre si crengute inflorite, insa nu ne-am mai permis sa plangem. Viata noastra depindea de adapostul pe care il puteam construi pana la apusul soarelui.

  La baza unui copac mai gros am adunat ramasitele de panza de la iaht, impreuna cu doua bucati metalice desprinse si crengi uscate. Cu ajutorul crengilor am format un schelet pe care am asezat panzele, iar dintr-o bucata metalica am incropit o usita, pe cealalta folosind-o pe post de acoperis.
  Am intrat in mica noastra ascunzatoare chiar cand inceapea sa apuna soarele. Ne-am cuibarit unul in bratele celuilalt pentru a ne tine de cald si am mancat cele doua felii de pizza, savurandu-le cat mai incet cu putinta, deoarece era posibil sa fie pentru ultima data cand mancam asa ceva. Ne-am asezat pe asternuturile recuperate de pe iaht. Ultimul lucru pe care l-am auzit inainte de a adormi au fost cuvintele soptite ale lui Jay:Nu iti face griji, ne vom intoarce acasa, iubito.