Încătușată

Capitolul 22

Hans:

Întotdeauna am crezut ca, pentru lucrurile care ceilalți zic ca nu mi se cuvin, trebuie să lupt așa cum nu au avut ei curaj sa o facă. Am învățat să obțin totul de mic,de bunăvoie sau forțat. Ambiția asta m-a făcut nemilos de-a lungul timpului, m-a făcut să devin posesiv și să revendic ceva ce nu mi-a aparținut vreodată.
Viața a fost crudă cu mine, oamenii la fel, și așa am devenit și eu cu restul lumii. Și cine avea să mă condamne. Societatea? Poate. Dumnezeu? E discutabil.
Am avut o conversație într-o zi despre acest Dumnezeu ,cu Maya.
E minunat cum un om atât de firav ca ea îmi poate schimba unele idei despre viață . Nu stiu dacă m-a convins cu totul,însă m-a fermecat într-un timp atât de scurt într-atât de tare încât vreau sa cred orice cuvânt spus de gurița ei.
Într-o zi când am intrat in dormitor, Maya stătea la o margine de pat cu ochii închiși ,cu mâinile apropiate și ridicate la nivelul barbarie. Se ruga la Dumnezeu. Asta mi-a spus. Am început să râd și sa o privesc ca pe un copil prostuț care încă crede că Moș Crăciun există.

" - Vorbești prostii. Dumnezeul tău,de care îmi vorbești, nu e există, scumpo.
I-am spus.
O privesc amuzat și arogant în același timp,de parcă aș fi spus o glumă de prost gust pe care doar eu am inteles-o . Nu s-a lăsat mai prejos, și s-a ridic în picioare, stând în fața mea și privindu-ma blând așa cu doar ea știa să o facă.

- Dumnezeul meu e și Dumnezeul tău, Hans. El e aici,în mine,în tine, în orice.

- Eu nu îl văd. Unde e? Că până acum nu mi-a arătat că merită să cred în El.

-Dacă nu îl vezi ,nu înseamnă că nu există.

- Dacă nu-l vezi,nu ai de unde să știi că există.

O simțeam tristă pentru că nu-i înțelegeam dragostea mea pentru acel Dumnezeu. Știam că vrea sa ma facă să înțeleg că e e bine să ai de ce te agăța în momentele grele,dar eu nu voiam să mă agăț de o speranță falsă.
S-a apropiat mai mult și si-a pus palma dreaptă în dreptul inimii mele.

-Hans,tu ai un suflet?

-Da. De ce ma întrebi asta,când tu faci parte din sufletul meu,iubito?

- Pentru că eu nu-l văd, dar știu că există,și e plin de dragoste, e plin și de bunătate, și de viață.
Așa e și cu Dumnezeu. Noi nu-l vedem, dar știm ca e aici,în lucruri, în oameni, și în aceste suflete,uneori rătăcite.
M-am blocat. Oare avea dreptate?
Privirea mea nu mai era plina de aroganță, ci una de incertitudine. Eram neputincios în fața ei și a așa zisului Dumnezeu.
Am fost așa și cu mult timp înainte.

- Și unde era atunci când aveam nevoie de el? De ce si-a întors privirea în altă parte când i-am cerut ajutorul? De ce n-a venit atunci?
O întreb dezamăgit.

- Pentru că mă cauta pentru tine. Era puțin ocupat.

A zâmbit și mi-a luat capul în mânuțele ei mici , sărutandu-mi buzele apăsat.

Și aici s-a oprit tot. Am uitat de tot și m-am lăsat pradă acelei senzații minunate.

Acum sta in brațele mele și îmi strâng îngerul la piept. Am început să cred în îngeri. Ea e Dumnezeul din viața mea.

I-am promis ca îi prezint rudele din sufrageria noastră și am de gând sa ma țin de cuvânt.

-Iubito, aș sta cu tine o zi întreagă așa, dar mă tem că avem oaspeți.

Zâmbește spre mine și scapă din brațele mele.

-Ai dreptate ,e rușinos . Coboară tu,și cobor și eu imediat cum mă îmbrac.

Încep să râd zgomotos și după devin brusc serios .

-Nici gând, Maya. In primul rând te îmbraci in ce îți zic eu,și în al doilea rând te schimbi aici ,în fața mea.

- in primul rând mă îmbrac în ce vreau eu , și în al doilea rând, ieși.

Ma apropii de ea ca un prădător, o apuc de talie și o trag ușor spre mine.

-Nu cred ca vrei sa te contrazici cu mine ,iubito. Sau vrei sa stai toată ziua în cameră? Acum fii fetiță ascultătoare și hai să punem ceva pe tine.

Îi iau capul în palmele mele, o mângâi ușor pe parul moale și o sărut pe frunte. Abia se abține să nu izbucnesca într-o criză de nervi, și mă amuză un pic situația.
Se retrage rapid din palmele mele îndreptându-se spre ușa.

-Ce naiba faci?
O întreb surprins.

-Dacă nu mă lași să mă îmbrac singura, ies așa...să știi.
Din câțiva pași sunt lângă ea,o îndepărtez de ușa și o închid cu cheia.

-Scumpo, nu mă provoca. Sau vrei să-ți petreci toată ziua cu mine în această cameră? Și sa știi că nu pot fi cuminte prea mult timp in preajma ta,mai ales îmbrăcată așa.

Merg lângă ea și îi mângâi umărul dezgolit, depunând și un sărut în acel loc. Buzele aproape îmi luau foc și parcă ideea aceasta îmi părea mai bună, ieșeam mult mai câștigat.
La gândul ăsta, o strâng puternic în brațe și o conduc spre pat, fără a-i da vre-o șansă de scăpare. Mă privea cu niște ochi ca de căprioară și se zbătea în brațele mele , iar această frică combinată cu inocență mă atrăgea și mai mult. O doream,o doream atât de tare încât mă durea.

-Hans?!
O aud murmurând.

-Da,iubito!
Îi răspund plin de dorință, acoperindu-i pielea cu săruturi.

-Oprește-te, te rog. Facem cum vrei tu,doar oprește-te.
O aud șoptind speriată.

Și m-am oprit. Corpul și sufletul îmi ardeau în același timp,însă m-am oprit.
Mi-am lăsat capul să se odihnească puțin pe umerii ei și încercam să îmi stăpânesc pornirile de mascul în călduri .

-Vezi ce bine ne înțelegem, iubito?
Acum hai să-ți găsim niște haine potrivite.

O iau de mână și o conduc spre dulapul plin de haine. Analizez tot ce e acolo și într-un final privirea îmi cade pe un traning maro ,cu câteva imagini Disney pe el și cu un număr mai mare decât ar trebui. E perfect. Îl scot frumos de acolo și îl pun mândru pe pat . Îl privește dezamăgită.

-Hans, sper că glumești?

-Chiar deloc. Acum hai sa te ajut să-l pui pe tine.

Fata asta e chiar încăpățânata. Fuge în celelalt colț al camerei și dă negativ din cap.

- O să mor de cald. Vrei să mă sufoc? Și în plus,e urat..tu nu vezi?

-Asta e și ideea, Maya.

-Să mor de cald?

-Nu ,să fie urât.
Îmi apare un zâmbet în colțul buzelor când vad cum se incrunta la cuvintele mele.

-Hans, caută altceva, te rog...și îți promit că te las să mă ajuți să mă îmbrac. Eu nu port așa ceva.

Ochii încep să-mi sclipeasca la auzul cuvintelor ei. E ireal să mă lase fără să o ameninț sau să o santajez, așa că nu-mi rămâne decât să accept cu zâmbetul pe buze și cu dorință în privire.

-Foarte bine ,iubito..dacă insiști.
Îi rostesc cu un zâmbet diabolic pe față.
Aveam să profit de fiecare atingere, de fiecare apropiere la care ravneam de atâta timp. Ea era slăbiciunea mea... atât de frumoasă .Atât de perfectă..și era doar a mea.