Încătușată

Capitolul 3

Maya:

Miezul zilei mă prinde singura ghemuita între cearceafurile albe. El e plecat de ceva timp iar eu nu am decât să mă bucur de puțină intimitate în lipsa lui.
Mi-a zis că se intoarce și să fiu pregătită pentru o frumoasă surpriză. Adevărul e că mi-e frică. Nu știu dacă acea surpriză va fi plăcută sau nu,însă nu aveam încotro ,decât s-o accept.
Mă ridic leneșă din pat și îmbrac în grabă o scurtă rochiță verde din satin, o pereche de sandale cu un toc comod și îmi aplic cel mai simplu machiaj cu putință. Uram să fac asta pentru el, pentru ca,in primul rând, mi-o cerea, însă nu pot să nu admit că mă simt bine..după atâta timp în care am uitat sa am grija de mine, mă simt din nou femeie.
Acum nu-mi rămâne decât să aștept să vină omul care avea să-mi ghideze din nou pașii.
Ușa se deschide fără nici-un avertisment, iar în fața mea stă omul care n-are nici-un drept asupra mea,dar care ,totuși, mă deține asemeni unui obiect.
Postura sa impunătoare mă îngrozește când știu ca ar putea să-mi facă rău și cu un singur deget.
-Esti atât de frumoasă, se aude el la un pas depărtare de mine.
Se apropie încet ca un animal de pradă care își încolțește hrana și îmi atinge obrazul cu palma puternica, dar totodată atât de fină și caldă.
Mi-e greu să cred că a uitat de ziua de ieri. Mi-e greu să cred că a renunțat la orice pedeapsă. Mi-e greu să-l cred...dar ce poți să faci când nu mai ai nici puterea de a-ți alege propria soartă?Nu-mi rămâne decât să intru în jocul lui și să fiu puternica.
Îmi închid ochii și îmi împing obrazul mai mult spre palma sa, zâmbind dulce de parca toate problemele mele ar fi luat sfârșit. Mă apropii timid de el și îmi pun palmele pe pieptul său. Mă prinde suav de mijloc în timp ce eu mă apropii ușor și îi șoptesc la ureche:

- Păcat că nu mă vei avea niciodată, iubire.
Păcat că nu o sa te bucuri niciodată de frumusețea aceasta.

Îi zâmbesc lângă ureche, coborând cu buzele mai jos și le lipsesc prelung de zona gâtului. Îl aud cum înghite în sec și își ridica bărbia parcă cerșind mai mult.
Zâmbesc la gândul că lasă garda jos atât de ușor și încerc să mă îndepărtez,însă se pare că el avea alte planuri. Știam ca o caut cu lumânarea, dar nu-mi rămâne decât să-mi joc ultima carte și de data asta aveam sa câștig.
Cu o mâna mă strânge mai puternic de mijloc, iar cu cealaltă îmi mângâie buzele .

- Te înșeli. S-ar putea să mă bucur mai devreme decât aș fi crezut, spune el cu un zâmbet imens pe față.
Apropo, buzele tale se simt atât de bine pe pielea mea,iubito.

Acum e rândul meu să înghit în sec și să rămân fără glas. Îi simt buzele moi peste buzele mele și încerc să mă desprind din acea sărutare forțată, însă eșuez în fața lui ca de fiecare dată. Într-un final mă las pradă brațelor sale și îi strâng cămașa în pumni parcă vrând să-mi descarc toată frustrarea în acea bucată de material. O lacrimă mi se prelinge pe față și îl văd cum se îndepărtează extrem de încet,îmi șterge lacrima cu degetul mare ,iar mai apoi mă trage după el spre ieșire.

Am ajuns într-o cameră imensă și întunecată, cu geamurile acoperite, cu un miros de praf care îmi dădea de înțeles că nu a trecut nimeni de mult timp pe aici.

- Dacă vroiai să mă omori, puteai să o faci și în cameră,nu era nevoie să ma aduci până aici ca să mă și sperii..oricum o să scapi curat din toată treaba asta,îi zic scârbită,dar în același timp tremurând de frig și de frică.

-Crezi că vreau să te omor?râde zgomotos Hans.
Iubire, am alte planuri cu tine și crede-mă că moartea ta e ultimul lucru pe care mi-l doresc.

- Și atunci?De ce m-ai adus aici?vrei sa profiți de mine?întreb cu ochii bulbucați de spaimă.
Râsul său puternic umple toată camera. Se apropie de mine și mă trage mai aproape de el ,punându-și ambele mâini pe talia mea.

- Aș putea să fac asta,zice cu un glas răgușit...dar nu o s-o fac...Azi.

Îmi depune un sărut pe umăr și zâmbește ca un copil inocent, însă el nu era inocent nici de departe.

Se aude în ciocănit în ușă, iar când văd cine își face apariția de după ea,rămân cu gura căscată.

-Anton! Expir uimită și fac pași grăbiți spre el luându-l în brațe. Îmi simt lacrimile cum cad fără oprire și îi simt mânuțele micuțe cum se agață de gâtul meu. Întrebarea era unde e sora mea,și de ce nu e aici cu copilul ei,însă asta aveam să aflu mai târziu de la Hans.

- Maya,de ce plângi?îmi zici el și încearcă să-mi șteargă câteva lacrimi cu mânuțele sale.

-Mi-a fost dor de tine,zic și zâmbesc sincer și îi sărut obrăjorii rumeni.

-Si mie,dar domnul Hans mi-a promis că o să mă aducă la tine mai des, spune el plin de entuziasm.

Ah,știam că "domnul " Hans se folosea de naivitatea unui copil de 5 anișori ca să ma manipuleze.

-Iubitule, tu ești bine?Ți-a făcut cineva ceva rău până acum?îl întreb pe micuț cu grijă și îl mângâi pe spate. Dă din cap în semn că nu și ma mângâie la rândul său pe față.

Îl aud pe Hans cum mârâie lângă urechea mea:

-Iubito,ce fel de monstru mă crezi?Crezi că i-aș face rău unui copil?

I-aș fi spus ca îl consider cel mai groaznic dintre toți monștri. I-as fi spus că același demon ca și mama sa,care ne-a cumpărat de la directoarea orfelinatul ca pe niște obiecte. Aș fi strigat mult mai multe, dar ce rost avea?
Într-un final decid să vorbesc .

- Nu mă obliga să răspund la o întrebare la care nu ai vrea să auzi răspunsul, îl privesc cu ranchiuna ca mai apoi să-mi îndrept toată atenția spre Anton.

Se ridică furios de lângă mine și se îndreaptă spre ușa. Se oprește acolo și își drege un pic glasul.

-Anton, băiete, ce zici să facem o plimbare, doar noi doi, prin grădină? Afară ne așteaptă cățelul pe care ți l-am promis.Vrei să-l cunoști? Spune el cu privirea ațintita spre mine.

- Daaaaa, strigă Anton cu zâmbetul până la urechi.
Dar Maya vine cu noi?întreabă micuțul încă cu zâmbetul pe față.

-Normal,zic sigură pe mine.

- ..că nu, continuă Hans serios.

- Te rog,mă milogesc eu.
Hans,nu poți să îl îndepărtezi iarăși de lângă mine.

Mă apropii cu pași mari de el și îl privesc rugător. Eram în stare să-mi calc în picioare și mândria și orice pentru copilul ăsta și el o știa prea bine.
Își pune mâinile pe fața mea , îmi dă o șuviță de păr după ureche și șoptește grav și pervers:

- Și ce ești dispusă să-mi oferi în schimb?