Încătușată

Capitolul 2

Maya:

O nouă zi,același început.
Mă trezesc cu o durere în corp insuportabilă .Inima începe sa-mi pulseze puternic in piept la vederea călăului meu ,care doarme linistit lângă mine de parca acolo îi este locul.
Îmi rotesc ochii in jur și observ că rănile imi sunt badajate, iar eu port un tricou negru bărbătesc care pare sa-mi acopere fundul. Mă mulțumesc și cu atât.
În dreapta mea,Hans stă și mă privește curios, ochii lui plimbându-se pe întregul meu corp. Îmi era frică ,dar oare avea să mă mai rănească având deja atâtea răni de cărat în spate?Într-un fel știu că nu o să treacă cu vederea escapada mea de ieri, dar totuși speram; speram să i se facă milă și să mă lase să zac in disperarea și durerea mea, dar mai știam și că pedeapsa era inevitabilă, așa că nu îmi rămânea decât să aștept încă o lovitură greu de suportat.
Într-un final reacționez la privirile lui insistente și mă ghemuiesc sub patura cu care incerc de ceva vreme sa-mi încălzesc corpul și sufletul.
Hans se trage mai aproape de mine,dezvelindu-mi brațul și trecându-și degetele lungi și subțiri peste el. Emana putere prin fiecare acțiune pe care o facea, și asta mă speria al naibii de tare.

-Sunt atât de dezamăgit, iubito.

Îmi tremură întreg corpul,pentru că știu ce se ascunde in spatele acelor cuvinte parcă lipsite de înțeles.

-Hans...ezit câteva secunde...te rog,eu sunt singura vinovată, suspin slab ca mai apoi să continui..poți să-mi faci mie ce vrei, dar nu îi pedepsi pe ei pentru acțiunile mele nesăbuite .
-Mă bucur că recunoști că a fost nesăbuit din partea ta să încerci să scapi de mine, zice in timp ce îmi atinge părul ,iar mai apoi îmi mângâie obrazul.
Maya, am fost prea îngăduitor cu tine și uite acum ce-mi faci. De ce mă obligi, iubito, să te rănesc?

Știam că avea să-mi rănească sora doar ca să mă rănească pe mine,dar nu puteam să permit sa se întâmple asta.Eram dispusă să renunț chiar și la mine.

- Îți promit că nu o să se mai întâmple, spun cu o voce slăbită.

- Da,Maya, știu.Am mai auzit poveștile astea de atatea ori, însă ai rămas aceeași fetiță obraznică hotărâtă să mă sfideze.

Nu,nu poate să mă certe tot el când eu sunt cea ținută aici fără voia mea, însă trebuie să-i câștig încrederea într-un fel sau altul. O vedeam ca singura mea șansa pentru libertate .
Mă apropii încet de el până ajung aproape lipită de pieptul lui. Stăm amândoi întinși pe pat, iar el mă privește confuz din cauza schimbării mele de atitudine.
Îmi apropii timid palma de obrazul său mângâindu-l ușor și îmi lipesc fruntea de fruntea sa.
Respir greu din cauza emoțiilor cauzate de simpla lui prezența și rostesc deasupra buzelor sale intredeschise:
- Mi-e atât de frică, dar sunt dispusă să mă supun, Hans, și știi ce vreau in schimb. Dă-i copilul Sophiei înapoi. Anton e tot ce are mai scump pe lume. Te rog, te rog.

Îmi trec mâna prin părul său negru și stau așa cu fruntea lipită de fruntea lui in asteptarea unui răspuns.
Îmi ia mâna și îmi sărută palma prelung privindu-mi lacom buzele.

-Ah,prințesă, încerci să mă manipulezi,râde zgomotos...dar Îmi place .Vreau să mă las manipulat de tine in acest mod.

Se apropie cu buzele de fața mea și mă sărută pe frunte, pe ochi,pe obraz ,în colțul gurii,iar mai apoi trece la gât. Îmi lasă sărutări fine peste tot,iar o mână și-o strecoară pe sub tricoul meu atingându-mi cu grijă pieptul. Voiam să strig să nu mă atingă așa cum nu mă atinsese nici-un bărbat până acum, dar am hotarat să renunț la mine în favoarea altcuiva, așa că mă las pradă mangâierilor unui "aproape " străin.
Dar spre surprinderea mea,se retrage după câteva minute și își așează capul în scobitura gâtului meu și mă cuprinde asemeni unui copil mic.

- Nu vreau să te oblig acum să faci ceva ce nu vrei ,dar mă bucur că ți-ai schimbat atitudinea. Maya, să fie ultima dată când mă faci să alerg după tine prin toată pădurea. Fii sigură că data viitoare voi fi mult mai supărat și nu vrei să mă vezi supărat. Nu-i așa,iubito?

Încuviințez scurt și mă cuibaresc la pieptul lui în speranța că va înceta cu acest subiect.

-Bravo, iubire! Sunt atât de fericit că m-am făcut înțeles..Zâmbește ștrengar și își încolăcește brațele puternice peste trupul meu.

-Te urăsc, Hans, șoptesc eu cu un glas resemnat.

Îi simt zâmbetul pe fruntea mea și îl aud spunând:

- Nu-mi pasă. Ești a mea ,Maya!
Am o surpriză pentru tine, dragoste.Azi vreau să te văd zâmbind ,azi o sa te las să simți puțin gustul libertății.