Monster {BoyxBoy}

Capitolul IV "Născut pentru mine"

Felix dormea liniștit, patul uriaș cu așternuturi de catifea roșie dãdeau camerei un aer regal. Lângă pat o siluetă înaltă veghea asupra blondului, ochii săi erau plini de lacrimi ce nu ezitau să îi inunde fața.
-Yongbok... Yongbok...
Cuvintele sale alăturate de scântete de durere distrugeau tăcerea conacului.
-Te-ai întors... După două sute de ani de durere... Ai revenit...
Brunetul se așeză lângă băiatul ce dormea inocent. Degetele sale subțiri și lungi îi mângâiau cu grijă obrazul palid. Ochii săi cercetau plini de foame fiecare parte a lui Felix, amintirea iubitului său dispărut umplundu-i ochii de lacrimi... lacrimi ce erau acompaniate de un zâmbet scurt.
Hyunjin P.O.V
Faptul că omul pe care îl iubesc e din nou în mâna mea mă făcea să zambesc prostește, mă simțeam viu după două secole în care am trăit o viață mizeră, plină de suferință și durere. În timp ce îi mângâiam părul fin, ochii săi se deschid încet și puțin leneș, luându-i câteva secunde să se trezească complet.
Felix P.O.V
Am adormit?... Eram în pădure... Acum e cald, deci nu mai sunt acolo, sunt pe ceva moale, probabil un pat. Deschid ochii imediat fiind întâlnit de un întuneric dens. Clipeasc de câteva ori ajustându-mi ochii la bezna din cameră, după puțin timp se putea distinge o figură înaltă stând pe marginea patului.
Mă ridic brusc realizând situația în care mă aflu, sunt intr-un dormitor străin și negru iar un om sta pe pat lângă mine. Încep să mă îndepărtez, sărind de pe pat odată ce simt marginea sa. Silueta stătea acolo neclintită, analizandu-ma probabil... Sau nu e un om? Mă dau în spate până mă împiedica de ce este probabil un dulăpior mic, încercand sa îmi atenueze căderea mă prind de un material ce stătea pe perete, imediat camera fiind inundată de o lumină orbitoare. Țip puțin în durere de la șocul brusc, după ceva timp îmi deschid ochii încercând să îi obișnuiesc... atunci îl văd... Stătea în fața mea... Un bărbat palid, părul său negru ajungându-i la umeri, fața sa avea o frumusețe rară... captivantă... O privire ce îți provoca dependență... Nu îmi mai era frică, chiar dacă inima mea bătea rapid, nu era de la frică... Era de la faptul că îl cunosc... nu îi știu numele... Nu l-am mai văzut niciodată, dar simt că suntem conectați...
-Cine ești?
Spun pe un ton patetic, în fața lui mă puteam simți doar patetic, de parcă l-am dezamăgit.
-M-ai uitat?... Lee Yongbok...
Spune el îngenunchind, formând un contact vizual puternic. Mă intimida...
-Yongbok? Cine e Yongbok?
Întreb apropiindu-mi din reflex fața de el, ochii săi reci mă intrigau, doream să îi ating fața perfectă...
-Ai fost tu... Când erai al meu... Numele tău era Yongbok...
Când am fost al lui? Ce vrea să spună...
-Felix... Mă numesc Felix... Unde sunt?
-În conacul meu...
Atunci în minte mi-au răsunat cuvintele lui Jisung.
-Hwang Hyunjin?
Fața sa se lumină brusc, un zâmbet schițându-se pe buzele sale roșii și cărnoase... El era o operă de artă... Când mă uitam la el mă învăluia o transă din care nu puteam scăpa.
-Da... Deci îți aduci aminte de mine...
În secunda următoare fața sa se apropie rapid de a mea, buzele noastre fiind o legătură, curând pasiune intrând în acel sărut, era un moment mult prea familiar, de parcă l-am mai sărutat de zeci de ori înainte, lacrimile sale se scurgeau pe obraji mei, buzele noastre în continuare luptându-se cu eleganță... Simțeam de parcă îmi era dor de atingerea lui, de parcă eram într-o hipnoza adâncă.