Monster {BoyxBoy}

Capitolul VI

Felix P.O.V
Nu mai pot sta aici...urăsc fiecare secundă...urăsc întunericul...urăsc faptul că Jisung, Chan și Changbin sunt acum pe undeva îngrijorați și mă caută...urăsc absolut tot...îmi vreau viața înapoi...Nu sunt Yongbok...oricât de tare s-ar minți Hyunjin...nu sunt el...și nici nu îl iubesc... Totuși nu pot înțelege...de ce când este în fața mea, când se uită cu acei ochii la mine, e că și cum îmi pierd mințile...
Îmi ridic corpul de pe canapea, uitandu-mă în jur, conacul este gol, Hyunjin a plecat de noaptea trecută, lăsându-mă aici...frig...întuneric...sunt singurele cuvinte prin care îmi pot descrie situația depresivă. Uitandu-ma în jur observ o ușă uriașă la capătul unui hol, un hol care era absolut cufundat în beznă, pe el în clipa asta pot sta zeci de oameni să se uite la mine, nu cred că aș fi în stare să îi văd. Ferestrele din jurul meu erau toate acoperite, gratii groase fiind amplasate la fiecare, mă așez pe pervazul uneia, afara zăpadă acoperea absolut tot, un viscol puternic fiind in toi. Conacul avea elemente Rococo, tablouri albe cu îngeri fiind amplasate pe fiecare perete, tapetul era unul negru cu flori aurii, de la intrare se întindea un hol uriaș, iar la fiecare câtiva zeci de metri, erau cate o canapea in stil franțuzesc, ele fiind un crem slab. Toată casa era absolut fabuloasă, acum realizez că aș ucide sa locuiesc aici...doar dacă el nu ar fi în ea. E un om foarte ciudat ... Extrem de ciudat... Nu pot spune că nu îmi place cum arată, sa îl fi cunoscut în alte circumstanțe m-aș fi îndrăgostit sigur. În gândurile mele aud ușă de la intrare deschizandu-se, însă...nici urmă de Hyunjin...la naiba...mă ascund rapid după una după draperiile uriașe. Hyunjin deobicei își face prezența cunoscuta când intră undeva, sau poate e el...însă nu risc nimic...
-Felix? Felix?!
Aud un țipăt disperat, și cu oscut exact și proprietarul acelei voci angelice.
-Bang Chan?!
Spun ieșind de după perdea. Chiar era acolo... în mijlocul holului, îmbarcat într-o geacă cu blană albă, în mână stand ferm un pistol ce avea o cruce pe el.
-Chan...
Spun alergând spre el, luandu-l în brațe.
El mă îmbrățișează, însă imediat mă împinge, luandu-mă de mână.
-Trebuie să plecăm...Acum! Curând va reveni de la vânătoare.
Nu știam ce vrea să spună, însă îi ignor cuvintele, începând să alerg după el, alergam...și alergam...nici nu mai știu când din întunericul conacului, am intrat în întunericul nopții ce se lăsa, picioarele mele și pielea făcând imediat contact cu zăpada. Urmăream silueta îmbarcată in negru, ajungând la o mașină de teren, Chan mă trage înăuntrul ei, pornind-o, începe să gonească prin adunăturile de zăpadă. Nu știu ce să simt, frică...că în orice secundă Hyunjin va apărea, sau absolută bucurie...sunt liber din nou.
-Cum naiba am putut lăsa asta sa se întâmple...
Spune Chan, accelerând printre copaci.
-Ce vrei sa spui...Chan?
-Felix...îți voi explica totul când ajungem în sătuc...mâine dimineață ne pornim imediat acasă, nu te pot lăsa nicio secunda in plus aici.
-Chan...Ce tocmai mi s-au întâmplat? De unde știai unde sunt? Și cu cadavrul capcană amplasat de Hyunjin?
Întreb luând o pătură de pe banchetă.
-O fi vampirul deștept, dar nici aia doua sute de ani nu îi ajung să mă prostească pe mine, cred că realizez că ai un metru șaptezeci și unu , nu doi metri.
Chan își pune mana pe umărul meu, cu cea libera conducând.
-Changbin și Han s-au dus înapoi...nu te voi mai lăsa singur...jur...
Odată ajunși în sat, am rămas peste noapte la o bătrână localnică. Odată rămas singur in camera cu Chan, mă pun lângă el pe pat.
-Chan...de unde știai unde sunt?...
-Felix... Cunosc conacul...și legenda lui...însă nu as fi crezut în viața că e reală...și că te voi duce în ghearele unui monstru...daca a pus mâna pe tine...
-Nu mi&a făcut nimic...nu te îngrijora...însă asta nu îmi răspunde la toate întrebările.
-Localnici mi-au spus că în pădurile lor este o bestie, care ademenește băieți blonzi, sugandu-le fiecare picătură de sânge, apoi ii aduce în centrul satului și îi pune pe țeapa din mijlocul lui. Când am ajuns acasă și am văzut că ai dispărut, am început imediat căutările, dând de conac, am așteptat cu un vânător de vampiri până Hyunjin s-au pornit la vânătoare sau orice o face vampirii zile întregi pe afară. Putem dormi acum? Nu am mai închis un ochi de trei zile...
Ii mângâi obrazul, zambindu-i, fața sa epuizată cade imediat pe pernă. Mă pun și eu pe patul meu, imediat adormind...puțin ciudat...luând în calcul faptul că adorm extrem de greu.
Chan P.O.V
Odată adormit, ies din cameră, la naiba...daca Felix afla adevărul, cred că mă va ucide... Mă duc la bucătărie, asteptand-o pe femeia care ne-a cazat...femeia care mi-a crescut, mai bine zis.
-Chan...
Îmi aud numele, mă întorc la spate, văzând femeia bătrână de mai devreme, cu o lumânare în mână.
-Ceaiul și-a făcut efectul?
Spune ea, asezandu-se la masă.
-Da...Doarme dus.
-Am auzit ce i-ai spus...cat mai ai de gând să îi ascunzi adevărul?
-Matusa...cum pot sa ii spun așa ceva?
-Bang Chan...Nu te-am crescut așa...îl vei răni doar mai tare...odată ce afla tot...
-Cum ai vrea sa îi spun că eu sunt versioril lui Hyunjin? Și faptul că l-am adus aici crezând că Hyunjin a murit acum doua zeci de ani când l-am aruncat de pe stâncă? Sau motivul adevărat pentru care l-am adus aici? Și faptul că noi suntem cei care l-au omorât pe Jung Wooyoung?
-Felix nu va putea trăi niciodată o viață normală, atât timp cât sufletul său este cel al lui Lee Yongbok, el nu va fi normal...daca îl scoți din nou din zona munților, iarăși sufletul său va începe să moară, Felix rămâne aici. El este singurul care ne poate reînvia neamul...Chan...îl putem readuce pe Sky...
-Nu...mătușa...dorința lui Seungmin a fost sa moara...și cu el...toată dinastia lui Hwang, și-a dat viața pentru a elibera aceasta țară de tirania lui Hwang Yeonseok... Nu pot să îmi las dorințele egoiste sa ii calce dorința lui Seungmin...
-Oricum îl vei aduce la viață...Bang Chan...l-ai iubit pe Sky, și încă o faci, nu poți să îl lași să rămâna pentru veșnicie inghetat in munte. Ai nevoie de Felix aici.

Seungmin/Sky