Klaus s-a făcut nevăzut încă de la ora 9:00 pentru a ajunge la apartament. Voia să facă o baie și să își schimbe hainele de seara trecută pentru a pleca la birou. Frida a mai lenevit în pat până la ora 11:00. În scurt timp trebuia să se pregătească și ea pentru facultate, dar nu avea starea necesară pentru cursuri azi. Voia să se asigure că vizita la vecinii săi ieșea bine. Klaus nu trebuia să afle și era mai în siguranță dacă mergea la ei mai devreme. Poate planurile cu cina cădeau și se trezea cu el pe cap.
S-a ridicat din pat, a tras un pulover de lână peste pijama și a coborât pentru a-și lua o cafea. Cindy ajunsese și ea acasă după tura de noapte de la spital, dar dormea în camera de la parter. Tony plecase la școală și totul era bine. În timp ce aparatul îi pregătea cafeaua, Frida a aruncat o privire pe fereastră. Vremea era destul de urâtă astăzi. În casa de peste drum, erau aprinse luminile din living și baie. Uitându-se mai atent, a observat-o pe Katerina în living. Purta un palton, semn că urmau să iasă din casă.
— La naiba! Exclamă Frida când își dă seama că nu își poate duce planul la bun sfârșit. Dar ... stai ! Adaugă fericită.
În cele din urmă, Katerina a ieșit neînsoțită din casă și a urcat repede la volanul mașinii. Asta era mult mai bine decât plănuise. Zâmbește continuu până ajunge iar la masă, își ia cana și urcă în camera ei. Face un duș rapid, se aranjează pentru a nu părea neglijentă, dar nici prea mult pentru a părea interesată.
Ia și ultima gură de cafea și iese hotărâtă din casă. Traversează și intră pe aleea ce ducea la ușa de la intrare. Observă încă luminile aprinse, dar nici urmă de Cairo. Bate de două ori la ușă ca sa nu pară nici insistentă și așteaptă nemișcată pe scări.
— Cine e? Se aude strigătul bărbatului dinăuntru.
— Sunt Frida! Stau vizavi!
După câteva secunde se aude cheia învârtindu-se. Cairo deschide ușa și apare în fața Fridei într-o pereche de pantaloni scurți, la bustul gol și cu părul ud. Fata se pierde pentru un moment și își dă seama că trebuia să se aranjeze mai mult pentru vizita asta.
— Bună! Eram la duș ... nu mă așteptam să am musafiri. S-a întâmplat ceva? Întreabă el confuz.
— M-am gândit doar să vă fac o vizită. Nu prea avem vecini tineri și mă gândeam că ne putem împrieteni. Dacă este vreo problemă, pot să mă întorc acasă. Spune și începe să spere că va fi invitată în casă.
— Nu-i nicio problemă. Intră liniștită. Katerina a plecat mai devreme. Doar cu mine poți să te mulțumești. Râde și o ajută să își scoată haina.
— Oh, serios? Chiar voiam să o cunosc. O să revin și zilele următoare, poate o să am noroc.
— A plecat pentru o săptămână înapoi în Califorina. Vrei să bei ceva?
— Nu, mersi. Doar ce mi-am terminat cafeaua acasă. De ce s-a întors? Întreabă curioasă pentru a afla cât timp Cairo era liber. S-a așezat pe canapea și aștepta informațiile importante.
— Niște probleme la companie. Au nevoie de niște semnături pentru a-i aproba demisia. Nu au anunțat-o mai devreme și acum a fost nevoită să se întoarcă.
— De ce nu ai mers și tu cu ea?
— Eh, știi și tu ... o săptămână de liniște nu strică. Nici pentru mine, nici pentru ea.
— Îmi dai impresia că nu mai este ceea ce trebuie. Sper să mă înșel fiindcă faceți un cuplu foarte reușit.
— Cred că are pe altcineva. Spune trist și își oprește priviriea spre ochii Fridei.
— Dar ai spus că își dorește un copil cu tine. Cum să aibă pe altcineva?
— Voia asta, dar dacă nu a avut acceptul de la mine ... s-a cam răcit toată treaba. Nici nu știu dacă mai stă cu mine din iubire, pentru bani, pentru comoditate.
— Asta nu înseamnă că te înșala neapărat. Poate doar e și ea tristă.
— I-am găsit câteva mesaje care păreau mai mult decât o simplă prietenie. Câteva apeluri scurte între ei. Știi de ce mi-e cel mai frică?
— De separarea asta? De despărțire?
— Nici gând. Ar fi o gură de aer proaspăt, dar mi-e să nu vină la mine că e însărcinată. Al meu nu va fi niciodată. Știu ce fac și am mereu grijă.
— Păi și ce vrei să zici cu asta? Să fie copilul lui? Dar să spună că e al tău?
— E o femeie deșteaptă. Ar călca pe cadavre pentru bunăstarea ei, dar și pentru bani. A plecat acolo pentru el, nu pentru companie. De multe ori am mințit despre relația noastră, dar simt că în tine pot să am încredere.
— De ce nu rupi relația atunci? Ar fi ușor odată ce ai găsit și alte motive. Infidelitatea ei e de ajuns.
— Nu-mi place singurătatea. Mai aștept. Prietenul tău știe despre asta? Știe de prietenia noastră?
— Nu, nu chiar. Nu am avut ocazia încă.
— Dacă aș fi în locul lui și eu aș cataloga asta ca infidelitate. Râde și se așează lângă Frida.
— Nu am întrecut măsura cu nimic. Nici soția ta, nici Klaus nu pot spune nimic. Zâmbește și începe să-l privească atent pe Cairo.
Nu s-ar fi gândit că acest nou vecin îi va da viața peate cap. În comparație cu începuturile sale cu Klaus, ceea ce trăia cu Cairo era mult mai pronunțat. Deși nimic nu se întâmplase, era o tensiune în aer care o făcea să fie vulnerabilă în fața lui.
Cairo nici nu și-ar fi imaginat că fata asta, cu 9 ani mai tânără decât el, l-ar fi făcut să uite vreodată de Katerina. Se simțea liniștit, îi plăcea să vorbească. S-ar fi mulțumit, însă, și doar să stea s-o privească. Ar fi stat ore în șir cu ea pe canapea să-și spună oful. Cu Katerina nu putea face asta. Ea era vulcanică și nu îl înțelegea. Era lor se sfârșise odată cu apariția Fridei.
Frida se sprijinea ușor de marginea canapelei cu cotul, în timp ce, Cairo începuse să fredoneze o piesă ce se auzea pe fundal.
— Aș vrea să îți spun ceva, dar s-ar înțelege greșit oricum aș spune-o.
— Ce s-a întâmplat? Întreabă Frida nedumerită.
— Încă de când am fumat împreună pentru prima dată, m-am gândit că aș fi vrut să te văd aici, la mine pe canapea.
— Nu înțeleg întocmai la ce te referi. Poți să fii mai explicit?
O privește în ochii apoi o săruta fără alte adăugări sau explicații. Totul era atât de greșit, dar deja se băgaseră împreună în asta.
