Vei fi a mea

Capitolul 38

   Dedicație: AndreeaBeatriceDumit DianaLutai MadalinaNacu  ava_2482009 AnaVoicu7 Zagrean  anamariaaa07 MihaelaConstantinTig MihaelaIlaria0 Simonaanac raluynjk GeorgianaDinc1 (Sper sa va placa.Va pup pe toți!❤️❤️)enționează un utilizator

   Trecuse câteva zile de la cererea in căsătorie și totul părea ca merge foarte bine. Era și ultima zi in care ii mai aveam pe părinții mei lângă mine, deoarece aveau biletul de întoarcere in New York.
Ne-am simtit bine in astea 4 zile de stat impreuna, doar ca ei nu mai puteau rămâne și ne-au asigurat ca ne vor mai vizita.
   Eu am petrecut majoritatea timpului cu mama. Era foarte emoționată ca va deveni bunica și mi-a vorbit mereu despre cum se vede ea in aceasta postura și ca va decide cu tata dacă se pot întoarce înapoi in orașul nostru atunci când se va naște bebele. De asemenea, Mike a petrecut foarte mult timp cu tatăl meu și pare ca se înțeleg foarte bine. Cei drept se înțelegeau bine și când eu cu Mike eram doar prieteni, dar acum...Mike nu a ezitat sa nu fure câteva sfaturi de la tata cu privire la firma, deoarece tatăl meu se descurca foarte bine cu asta, lucrând in acest domeniu de câțiva ani buni.
   In ceea ce privește magazinul meu și al Larei cu cosmeticele, Mike și Jason au rezolvat repede cu actele, iar magazinul este intr-o mică renovare înainte de a-l deschide. Cred totusi ca Lara o sa trebuiască sa se ocupe cât mai mult in lunile care urmează de magazin ținând cont ca eu sunt insarcinata, iar atunci când voi naște va trebui sa ma ocup mai mult de bebe pana se mai mărește și el puțin. Asta dacă nu și Lara cu Jason vor avea un copilaș.. acum rămâne de văzut. Se pare ca ei nu se grăbesc prea tare.

Era ceasul 13:35, eu stăteam pe canapea in living și încercam sa imi distrag puțin atenția pe la televizor cu diverse posturi. Nu ma simteam foarte ok, picioarele mi se umflase puțin, iar capul ma durea. Lara era in bucatarie și imi pregătea un ceai, iar băieții erau plecați la birou. Azi au luat-o și pe Luna cu ei, cu gândul ca ii vor găsi și ei ceva de lucru pe la firma, deoarece ii tot bătuse la cap ca ar vrea și ea un job potrivit.

Lara:Cum te mai simți?-venind cu o cana de ceai pe care o pune pe măsuță. Ți-am pregătit un ceai de tei ca sa te mai liniștești.
Eu:Sunt mai bine, dar mi s-au umflat puțin picioarele. Cred ca e normal, nu?
Lara:Sigur este normal, draga mea. Oh, deschid eu acum-ridicându-se in picioare atunci când se aude un ciocănit la usa. Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?-privind-o

Era o doamna îmbrăcată elegant, cred ca avea in jur de 50 de ani. Nu era foarte inalta, dar avea o statura dreapta ce o ajuta sa arate ca o doamna adevarata. Era îmbrăcată in negru, pe cap avea o pălărie interesantă cu un fel de pana intr-o parte, iar in picioare purta o pereche de tocuri, nu foarte înalte.
Pe chipul doamnei se putea vedea o oarecare tristete sau poate oboseala. Era puțin machiata și cu siguranță voia sa își astupe cearcănele ușor vizibile, precum ale unei femei care a fost trecută prin viață.
Când a deschis Lara ușa, părea puțin nedumerită, ba chiar s-a uitat și la mine puțin confuză.

Doamna:Buna ziua! Ma scuzați de deranj, dar îl caut pe Mike Thomson. Știți cumva dacă mai sta aici?-ne întreabă doamna ușor nedumerită, dar cu o oarecare ezitare in glas.
Eu:Sigur! Aici sta. -ii răspund eu in timp ce veneam spre usa. Eu sunt Amy, soția lui!
Doamna:Soția lui...-repetând cuvintele mele și aproape că isi mărise ochii, parca fiind uimita.- Eu sunt Josephine. Mike este acasă?
Eu:Momentan este la firma, dar puteți intra.-făcându-i loc sa intre in casa.