Capitolul 11

4.2K 89 2
                                    

Din capitolul anterior:
Ne îndreptam spre usa pentru a ieși , dar când Mike vrea sa deschidă usa , rămâne cu clanța in mâna , usa blocându-se.

Se uita la mine parca neînțelegând ceea ce tocmai se întâmplase.Pune clanța la loc și încearcă din nou sa o deschidă dar fără niciun rost .

Eu:Lasă-ma pe mine!

Se da la o parte iar eu fac doi pași in fata pentru a ajunge la usa.Incep sa bat in ea și sa strig.

Eu:Hey , este cineva acolo? Ne-am blocat aici! Ma aude cineva! Hello!Cineva? Se pare ca ne-am blocat aici-uitându-ma la Mike.

Ma lipesc de usa și ma las in jos oftând.Mike vine și se aseaza lângă mine iar eu fără sa îmi dau seama îmi pun capul pe umărul lui.

Mike:Stai liniștita!Vom găsi noi o cale sa ieșim!-mangaindu-ma pe cap.

Din perspectiva lui Mike
Îmi scot telefonul din buzunar și o apelez pe Luna deoarece ea doar ce plecase ca sa vina sa ne scoată de aici.Apelez de câteva ori dar are telefonul închis.

Eu:Fir-ar el de telefon!Are telefonul închis!

Amy stătea și nu mai spunea nimic iar eu ma ridic și încep sa ma uit după ceva ce ar putea sa ne scoată de aici.Privirea îmi cade spre un geam care era deschis.

Eu:Amy , am o idee!
Amy:Ce idee ?
Eu:Sărim pe geam!-privind-o.
Amy:E prea sus Mike!O sa ne lovim dacă sărim de aici.
Eu:Ai încredere in mine!Am mai făcut asta și uite .. sunt întreg!
Amy:Stai poate pot eu sa dau de cineva!

Își scoate telefonul din ghiozdanul ei dar oftează când vede ca nu mai are baterie.Se îndrepta spre usa in speranța ca o va auzi cineva dar după 1 minut de a striga fără răspuns merge spre fereastra și se uita in jos.Eu doar o priveam fără sa spun nimic.

Amy:Sărim geamul!
Eu:Oricum nu mai aveam alta soluție!Te voi tine eu in brațe și astfel nu te vei lovi.

Imi aproba din cap și ma urc pe pervazul geamului apoi o ajut și pe ea.Nu este așa de sus etajul 1 și de asta pot sa sar fără sa pățesc ceva. Arunc prima data ghiozdanele jos și avem norocul ca este numai gazon moale.
O iau strâns in brațe , iar ea își pune mâinile după gâtul meu și inchide ochi.O simt cum tremura ușor dar sunt sigur ca nu va păți nimic.

Eu:La 3 s-ar , ok?-ea doar aproba din cap ținând încă ochii închiși.

Nu apuc sa număr pana la 3 ca la 2 o ridic in brațe și sar.Cadem pe iarba și ne rostogolim , ea ajungând deasupra mea

Eu:Îmi place așa!-rânjind și punându-i mâinile pe talie aproape de fund.
Amy:Mike!-tipa la mine și se ridica rapid apoi se scutura.
Eu:Nu-s eu de vina ca arati așa de bine!
Amy:Mda...buna Mike cel pe care îl cunosteam înainte.
Eu:Tot eu sunt! Hai sa te duc acasă!

Ne luam ghiozdanele de jos și ieșim din curtea școlii.Mergem spre mașina mea perfecta.Un bmw M5 XDrive pe care mi l-a cumpărat tatăl meu când încă trăia.
Deschid mașina și o ajut sa se urce apoi urc și eu la volan.

Din perspectiva Larei

Sunt cu Jason la cafenea de când am plecat de la școala.Mi simt foarte bine cu el și pot spune ca m-am îndrăgostit și mai mult de el.
Pe Amy am încercat sa o sun știind ca are detenție împreuna cu Mike dar telefonul ei era închis așa ca am decis sa o sun mai târziu.
Jason este un băiat foarte de treaba.Imi place de el de anul trecut de când am fost amândoi la teatru.Am jucat o piesa in care eu eram împreuna cu el și a trebuit sa ne îmbrățișăm și sa ne comportam ca și cum eram iubiți.

Vei fi a meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum