Un surâs de turturea
Nu este greu a-l afla,
Dar eclipsate de omenire
Și-au pierdut a lor sclipire.
Tu copil fiind odată
Le-ai deschis a ta poartă,
Dar ai crescut și-n neștire
Ai pierdut a lor iubire.
Cum ai uitat că în pruncie
Te bucurai ca-n veșnicie
De aceiași natură încununată
Acum cu o simplă poză... șifonată...
În evoluția ta măreață
Ai pierdut adevărata viață.
Afirmi că nu ești împlinit
Fiindcă-ai uitat ce ai iubit.
Păsări, gâze, veseli fluturi
Roiau toți în jurul tău
Adevărata viață din începuturi
Acum, să știi e doar ecou...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
În amintire...
PoetryRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
