Te-am pierdut...
Cu-adevărat, acest fapt m-a durut
Și încă aștept același tren într-o gară părăsită,
Cu cartea amintirilor noastre pe brațe și inima rănită.
Și recunosc că... te-am pierdut...
Timpul a trecut,
Ar trebui să fiu mai bine, dar....
Încă resimt acut durerea acelor clipe de fericire.
Ai fost acolo, te-am văzut că erai fericit!
Acum... te simt aici fără să fii, și văd clar ca m-ai iubit!
Poate încă mă iubești -- dar eu nu am știut să apreciez și, ai renunțat....
Singură cu imaginea noastră în minte.
Dar acolo, nu eram eu cea de azi,
Fata îndrăgostită până peste cap de băiatul care, a plecat...
Eram un copil ce nu știa să simtă,
Propriile emoții și nici iubirea ta...
Îmi pare rău că te-am făcut să suferi,
te-am alungat să am de ce sa plâng.
În lipsa ta m-am cunoscut pe mine,
Și văd, târziu, c-am fi putut mai mult.
CITEȘTI
În amintire...
PoetryRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
