Pe lună este chipul copilei de demult,
Un chip de altă data, al fetei ce am pierdut.
Oglinda nevăzută a micii entități,
O enciclopedie a jovialei vietăți.
Acum, ea e singură și eu sunt părăsită
Pierdută de lumina marii frumuseți
Pe atunci, împreunate, lumea era doar joacă
Acum, o pustietate, al cărui timp îl plângeți...
Puterea-i zdruncinată...
Lumina este ascunsă.
Trăim în întuneric sub mreaja celor mari
Clepsidra răsturnată cu firele răpuse
Ne ține ostatici în fața celor tari.
KAMU SEDANG MEMBACA
În amintire...
PuisiRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
