Ai găsit ce căutai?
Zâmbești de parcă-ai fi fericită
Te ții sus... cu greu, dar stai
Și-ncerci să uiți că ești lovită...
Ți-ai creat propriul palat,
Unde totul are culoare.
Oamenii-ți zâmbesc nemotivat,
Dar nu te pierzi în a lui splendoare...
Realitatea nu te lasă să rămâi om fericit,
Dar credința te ridică să privești spre răsărit
Să te bucuri de un soare, de-o albină, de-un tramvai
Suficient cât să-ți aline durerea ce o aveai...
YOU ARE READING
În amintire...
PoetryRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
